Cu acuratețea unui tren oriental, integrat în sistemul monorai, Asociația Profesională "Școala Gălățeană" (redactor șef, prof. Ghiță Nazare; secretar general de redacție, prof. Sorin Langu) și-a respectat calendarul şi exact la începutul verii ne-a oferit volumul 9/2024 de "Studii și articole. Istorie. Educație. Cultură", Editura "Axis Libri", Galați.
Numele semnatarilor (intrate în portofoliul celor interesați), devenite familiare, consacrate, oferă 18 texte, ușor de grupat în funcție de finalitatea lor. Unele informează cu aspecte inedite ale lumii gălățene din deceniile anterioare, altele se constituie în documente prezumtive ale unor cercetări de perspectivă asupra particularităților învățământului - cu precădere cel rural, iar în a treia categorie intră mărturii pline de sensibilitate asupra unor personalități uitate, izolate sau arhivate în rafturi greu tangibile.
Într-o promisă/ necesară istorie a învățământului românesc vor fi de trebuință descinderi repetate, răbdătoare în fonduri acoperite de uitare, prin dulapuri ascunse în debaralele din secretariate.
De pe acum, pregătitor, profesoara Maria Abaza, din Cavadinești, "sapă" profesionist, diacronic, pe spații restrânse în dreptul școlilor de pe valea Horincei. În volumul menționat, după alte utile popasuri (vezi și numerele anterioare din "Studii și articole") cercetează "Activitatea cercurilor culturale ale învățătorilor în prima jumătate de secol XX. Cercul cultural Gănești". Dintr-un "Argument" extrag enunțul care aduce satisfacții autoarei: "Am avut șansa să găsesc în arhivele școlilor din comuna Cavadinești și alte documente (dosare de corespondență, registre de procese-verbale de inspecție) din prima jumătate a secolului trecut, astfel încât se poate reconstitui o imagine asupra oamenilor școlii din acea vreme." (p.118). Suntem încredințați că restituirile acelor timpuri vor deveni de interes mult mai larg, atât pentru colega noastră, cât și pentru cei interesați de eforturile sau inițiativele înaintașilor.
Prof. Iulian Grigoraș intră pe altă ușă în intimitatea documentelor de la Primăria urbei dunărene și semnalează, în preajma războiului din urmă, îngrijorările comune, ale administrației și ale populației: achiziționări de materiale de primă utilitate pompierilor, revizuirea planurilor de apărare pasivă, "identificarea și consolidarea posibilelor adăposturi pentru protejarea locuitorilor împotriva atacurilor aeriene" (p.70), strângerea de fonduri, donații pentru Spania și, semn de înțelepciune, anularea cheltuielilor fără utilitate evidentă în comunitate. Așadar, mai puține focuri de artificii, concerte cu "valori manelistice" incontestabile, la prețuri astronomice.
Prof. Marius Panait așază, în planuri paralele, momente semnificative din răscoala țărănească de la începutul veacului anterior, surprinse în cele două județe învecinate, Galați/ Covurlui și Brăila. Indiferent de intensitatea vâlvătăii mișcărilor țărănești, dovadă a nemulțumirilor acumulate, amară îmi pare concluzia formulată de autor, în concordanță cu adevărul istoric: "Răscoala, atât cât s-a manifestat în județele Brăila și Covurlui, a zdruncinat puterea economică a marilor proprietari și a arendașilor, dar nu a dus aproape la nicio ameliorare a situației țăranilor; mai mult, aceștia și-au atras dușmănia marilor proprietari, a arendașilor și a sporit cămătăria în lumea satului românesc. Totodată, sistemul nerentabil al tocmelilor agricole devine și mai agresiv." (loc. cit., p.100).
Spre completarea istoriei locale, cercetătoarea Violeta Ionescu evocă momente din biografia bijutierului Moritz (Maurice) Helder, "furnizorul Curții Regale", proprietarul unei case cu carillon ("un orologiu cântător"). Și aici, delicate trimiteri către un prezent, al nostru, controversat, imprevizibil, buimac aproape, stârnesc plăcerea lecturii: "Galații, pe vremuri, era un oraș negustoresc, pricopsit", același distins domn Moritz "oferea Muzeului Pașa din oraș o sumă de bani, o colecție de antice monede, diferite documente istorice și stema în original a vilei Cuza Vodă, pentru răscumpărarea vilei domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Toate ziarele și, mai ales, "Galații noi" făceau ample referiri la gestul acesta." (p.74).
După un secol, tot de prin depozite greu accesibile, prof. Ramona-Elena Livan reconstituie "Aspecte ale activității parlamentarilor de Covurlui", p.84 și urm. Trec peste legislația electorală, cercetată de autoare, cu plăcerea detaliului semnificativ, în articulațiile ei fundamentale și selectez problematica propusă aleșilor spre rezolvare de către trimișii județului. Preiau aidoma din textul autoarei, poate, întâmplător, formulările ajung prin mapele, buzunarele, tabletele, agendele telefonice, birourile celor votați de curând. Stările de fapt au rămas intacte, de reținut. Senatorul Aurel Scurtu "a adresat... o interpelare ministrului de interne despre starea sanitară îngrijorătoare a satelor din Vechiul Regat, din cauza insuficienței materiale de care dispuneau organele județene" (p.88). Ioan Măgură "a cerut guvernului să ia măsuri pentru adunarea minelor din Marea Neagră, care îngreunau navigația și determinaseră scăderea exportului și importului, precum și creșterea prețului la mărfurile care ajungeau în România." (p.89). În fine, liberalul M.G. Orleanu, ca președinte al Adunării Deputaților, solicita decență, civilitate, eleganță a limbajului pe parcursul dezbaterilor, spre a stopa comentariile răuvoitorilor.
Identificam, într-o secvență de inițiere, un criteriu integrator al studiilor publicate în prezentul număr al Anuarului, gradul de implicare interioară în cercetarea temei. Îmi par concludente emoțiile prof. Sorin Langu asociate paginilor din "Galațiul prin ochii unui supraviețuitor al Holocaustului", revolta provocată profesorului Cristian-Dragoș Căldăraru de "recunoștința" emanaților față de colonelul Victor Rațiu, implicat în conservarea "Casei Cuza Vodă" sau admirația, justificată pe aproximativ 20 de pagini, a părintelui Eugen Drăgoi față de slujitorii credinței, ai culturii și învățăturii din comuna Vârlezi. În fine, vibrația spirituală de la Cenaclul/ Salonul Literar "Anton Holban", înregistrată pertinent, cu o fidelitate de invidiat, de la fața locului, de către prof. Ghiță Nazare, consolidează interesul cititorului gălățean, cu o verificată experiență literară, față de conținutul "Anuarului".
