În ultima şedinţă a Cenaclului "Noduri şi Semne", Mioara Ardieleanu ne-a prezentat două proze (ultra)scurte intitulate Cugetări la un pahar cu must și Acrobatul. Dacă primul text a avut, mai degrabă, calități de eseu satiric și parodic - susținut, totodată, de un umor sănătos, dar discret, al doilea s-a remarcat printr-un umor aproape negru, prin dramatismul mascat și bine dozat al subiectului.
(…) Eu, chitită pe pește, el pe libertate. Și așa începe spectacolul. Ajuns în sacoșa de plastic, își găsi iute drumul spre libertate, drept în ușa pescăriei. Cu coada puternică rupse plasa în două, își luă cu o forță incredibilă avânt, drept în brațele mele cuprinse de uimire și dintr-un salt, țuști pe trotuar. Credeți că s-a terminat? Peștele își începu salturile acrobatice iar. Tumbe pe trotuar, tumbe și pe străduța din fața magazinului. Audiența râdea în hohote. ”Hai mamaie, te ajut și eu?” - aud din spatele meu și hohotele de râs pornesc și mai abitir. Cu greu reușesc să-l prind și să-l liniștesc preț de o clipă. Spectacol și în mașină, dar se liniști într-un final. Mustăcea el ceva. Acasă, de bun venit, se gândi să-mi dea un nou spectacol, bătând cu putere din coada imensă. Sare cu îndemânare de pe dulap, pe covor, până reușesc să-i găsesc punctul critic. Se lăsă în mâinile mele, nu fără mici zvâcniri, amintindu-mi cât de nedreaptă este viața. S-a dovedit că era femelă plină de icre. A fost o luptătoare până în ultima secundă, dar din păcate, nu întotdeauna ”norocul îl favorizează pe cel curajos”. (Acrobatul - fragment)
"Cugetări la un pahar cu must. Scriere elegantă, erudită, ușor borgesiană. Iată: Galbena gutuie într-o lume atât de șuie te adoarme în arome, mângâieri hulpave-n cerul gurii când se uit filozofiile perene. Doar mustul își aruncă voalul de mister în adâncurile lumii dezvăluind realitatea divină a tuturor credințelor din univers.
Acrobatul. Short story comico-tragic despre periplul unui pește viu de la magazin până pe masa din bucătărie. Cruzimea povestirii este diluată lucid în final: Se lasă în mâinile mele, nu fără mici zvâcniri, amintindu-mi cât de nedreaptă este viața. Pe scurt, un suflu nou, original, în cenaclu." (Nelu Păcuraru)
"Voi fi foarte scurt: primul text - nu, al doilea - da." (Ioan Gh. Tofan)
"Nu sunt emoționat de texte. Primul - prea multe explicații; intențiile sunt bune, dar îi lipsește fluiditatea. Cu Acrobatul se apropie mai mult de literatură." (Leonard Matei)
"Primului text îi lipsește un ceva; metaforele sunt cam redundante, totuși are lucruri interesante și frumoase; trebuie să-și consolideze tema. Pasaje de genul: Fiat lux! Să fie lumină într-o succesiune de vectori ai creației divine, ipostaze războinice, fantezii cromatice și genii pierdute-n forme demonice ce se preling în vântul schimbării. Paroxismul convertirii nu îl reprezintă o maică Benedicta, ci zombii ce se țin de stâlpii culturii, mai nou roboții umanoizi gândind la Roboții din «Lumea Zorilor» de Isaac Asimov sau: Și cât de bine se potrivește citatul lui Benjamin Franklin în ziua de azi: «În vin e înțelepciunea, în bere, libertatea, în apă sunt bacterii!». Iar «Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!» (Nichita Stănescu). - sunt viguroase și captivante. Proza Acrobatul este superbă, are tot ce-i trebuie. Am trăit momente asemănătoare.” (Ecaterina Păun)
”La japonezi, peștele este asociat bogăției; peștele mai presupune înnoire și noroc; în această proză, este evidențiată victoria morții împotriva vieții.” (A. Ledaru)
”M-au surprins plăcut ambele texte; am găsit mai multe teme, dar cea mai remarcabilă este aceea că trebuie să lupți pentru viață.” (Marina Gherghef)
Vineri, 1 noiembrie, la ora 18,00, la sediul "Viaţa liberă" va citi Marina Gherghef, elevă la Liceul Pedagogic.
