Pictorul Nicolae Cărbunaru a împlinit anul acesta venerabila vârstă de 80 de ani
Cu sănătatea nu o duce prea bine. Nu mai este văzut la vernisajele Saloanelor filialei locale al cărei membru este, însă are grijă de fiecare dată ca absența lui fizică să fie suplinită de prezența pe simezele Galeriilor de Artă "Nicolae Mantu" de o lucrare de pictură sau de grafică. Și nu realizată într-un timp trecut, ci chiar în anul curent, semn că nu și-a părăsit atelierul de creație, că nu și-a pierdut robustețea spirituală de care a dat dovadă pe tot parcursul său artistic. Trimite lucrări și la manifestările de profil din țară, cum ar fi Salonul Național de Plastică Mică de la Brăila, Bienala Internațională de Artă Plastică Contemporană "Ion Andreescu" de la Buzău sau Salonul Moldovenilor de la Bacău - Chișinău, "Eminesciana" de la Iași ș.a.
Cariera didactică şi artistică
Absolvent al Școlii Normale din Galați (1964), al Facultății de Artă Plastică din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași (1967) și al Institutului de Artă Plastică "Nicolae Grigorescu" din București, Facultatea de Muzeologie (1983), Nicolae Cărbunaru a activat, în perioada 1968-2009, ca profesor de Educație Plastică în învățământul preuniversitar din Galați și, în paralel, a desfășurat o bogată activitate artistică, organizându-și peste 20 de expoziții personale la Galați, Brăila, Bârlad și Tecuci, a participat la peste 100 de expoziții cu caracter local, național și internațional, ca și la Taberele de creație de la Buşteni (1985), Piatra Neamţ (1987), Blasova, Brăila (1996), Agafton, Botoşani (2001), Adam, Galaţi (2004), Celic Dere, Tulcea (2008) și Galați (2005, 2009).
A fost onorat de-a lungul anilor cu mai multe distincţii, printre care: Profesor Evidenţiat (1983), Ordinul "Meritul pentru Învăţământ" în grad de Cavaler (2004), Premiul de Excelență al Filialei Galaţi a UAPR.
Are lucrări în colecţii de stat şi private din România, Anglia, Canada, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Republica Moldova, Suedia, SUA, iar numele său este inclus în albumul de artă "Artiști gălățeni" de Maria Magdalena Crișan (1988), în micul dicționar enciclopedic al lui Toader Buculei, "Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească" (1993), în cele două volume monumentale ale criticului ieșean Valentin Ciucă "Un secol de arte frumoase în Moldova" (2009) și "Dicționarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova, 1800 - 2010" (2011), ca și în "Dicționarul artiștilor plastici gălățeni" al subsemnatului (2007; 2013).
A abordat toate genurile picturii
Creaţia lui Nicolae Cărbunaru cuprinde un registru tematic bogat, subsumat tuturor genurilor picturii: peisaj, natură statică, portret, compoziţie, nud. Peisajele sunt rodul deplasărilor în Deltă, în bălţile Dunării şi în lunca Siretului, a popasurilor din timpul vacanţelor de vară în zonele montane sau colinare ale ţării.
Promovând o artă realistă, în strânsă legătură cu datele concrete oferite de plaiurile străbătute, artistul aduce în tablourile sale imagini tonifiante, de un deosebit efect stenic, ipostaziind în culori calde şi luminoase locuri de o frumuseţe nealterată. Bucuria în faţa măreţiei naturii se simte în plăcerea cu care pictează, în voluptatea cu care aduce în faţa privitorului atmosfera de calm şi linişte a unor spaţii mirifice („Dimineață”, „Drum prin pădure”, „Pe Dunăre”, „Luminiș”, „Luminile pădurii, „Amintiri din vacanța mare”, „Zori de zi”, „Faleza gălăţeană”, „În lunca Siretului”, „Răsărit de soare”, „Vară”, „La marginea pădurii”, „Spaţiu mioritic”, „Culorile toamnei”, „Drumul spre lumină” etc.).
Când tehnica folosită este acuarela, culorile aşezate pe suport umed se întrepătrund, elementele sunt ordonate în aşa fel încât imaginea de ansamblu dă impresia de vastitate, de întindere ce se pierde dincolo de linia orizontului. Repertoriul motivelor este la fel de bogat: margini de apă şi de pădure, diguri, lăcaşuri de cult, sate, curţi ţărăneşti, pontoane, punţi, ambarcaţiuni, dealuri, munţi, poiene, luminişuri, arbori în care verdele trăieşte la intensităţi maxime, în care toamna a aprins jerbe de flacără sau iarna a aşezat pe ramuri hlamida imaculată a zăpezii. Deseori, omul este o prezenţă tonică în peisaj, umanizându-l, contopindu-se cu acesta.
Verdele, albastrul, galbenul, violetul, roşul, griurile de diferite nuanţe sunt culorile des folosite, orchestrate armonios, până la sugerarea sunetelor din natură („Puntea”, „Cabană la Celic Dere”, „Moară de vânt la Celic Dere”, „Lumea dintre ape”, „Sălcii plângătoare”, „Mănăstirea Cocoș”, „Porțile credinței”, „Dimineață”).
În compoziţii, personajele au în atitudinea lor un anumit hieratism, alteori par desprinse din basme („Recviem”, „Rugăciune”, „Fete în Casa Dorului”, „Personaj”, „Nuntă ca-n povești”). Dintre portrete, le amintim pe cele care îi reprezintă pe poetul Corneliu Antoniu, pictorul Gheorghe Mihai - Coron, profesorii Ion Voicu și Gheorghe Felea, jurnalista Angela Ribinciuc, pe tatăl artistului, mecanicul Virgiliu Cărbunaru, sau pe nepotul său Eric.
Naturile statice sunt construite apelând la o recuzită simplă, accentul căzând pe redarea materialității obiectelor, a frăgezimii și prospețimii florilor („Cucurbitacee”, „Bujori albi”, „Natură statică cu fructe și vâsc”, „Petunii”, „Flori de toamnă”, „Maci”, Garoafe”, „Natură statică cu flori roșii”, „Natură statică în vas de lut” ș.a.).
Atunci când pictează icoane pe lemn sau pânză, chipurile personajelor dobândesc o patină coloristică de frescă („Maica Domnului «Dulce sărutare» - Glykophilousa”, „Maica Domnului pe tron”, „ Iisus Hristos Proroc”, „Pogorârea Mântuitorului în iad”, „Sf. Gheorghe ucigând balaurul”, „Arhanghelul Mihail”, „Sfinții Constantin și Elena”).
Lucrări din zona abstractă
Nicolae Cărbunaru a expus sporadic şi lucrări din zona abstracţiei lirice. Culoarea este mult mai intensă, chiar şocantă, imaginile din zona centrală se desfăşoară spre extremităţi sub forma unor valuri impetuoase sau a unor trasee ce înscriu în spaţiu o mişcare centrifugă. Predomină roşul aprins, galbenul intens, oranjul. Ansamblurile sunt dinamice, se simte parcă pe undeva zbuciumul materiei aflate într-o continuă mişcare. Cu toate aceste încercări de abstractizare a discursului plastic, artistul, în esenţa sa, rămâne un pictor de viziune tradiţională, pentru care tabloul păstrează în datele lui elementele recognoscibile ale realităţii.
Cu deosebită pasiune s-a aplecat pictorul și asupra universului poetic al lui Mihai Eminescu, găsind echivalențe plastice foarte sugestive la poezii precum „Luceafărul”, „Memento mori” (Panorama deșertăciunilor), „La steaua”, „Dintre sute de catarge”, „Călin (file de poveste)”, „Revedere”, „Lacul”, „Când marea …”, „Povestea codrului” etc. Realizate în tempera și tuș-peniță, ilustrațiile conțin imagini care impresionează prin siguranța desenului, prospețimea și lirismul lor.
Prezență activă de peste 50 de ani în viața artistică și culturală a Galaților și a țării, Nicolae Cărbunaru a adus și aduce întotdeauna bucurie, liniște sufletească și satisfacții spirituale iubitorilor de artă prin lucrările de pictură și grafică expuse, manifestând respect pentru realitatea din care și-a extras subiectele tablourilor sale și găsind de fiecare dată soluții plastice în care tradiția se îmbină armonios cu modernul.
Foto 1 Nicolae Cărbunaru - "Biserica Mănăstirii Celic Dere"
Foto 2 Nicolae Cărbunaru - "Pe Dunăre"
Foto 3 Nicolae Cărbunaru - "Drumul spre lumină"
Foto 4 Nicolae Cărbunaru - "Culorile toamnei"
Foto 5 Nicolae Cărbunaru - "Stânci la Balcic"
