Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Un „Este” cu margini, o sumă de margini
eu cred că începe în orice secundă...
şi-i suntem aproape, aşa de aproape,
că viaţa şi moartea perfect se confundă!
Că plus/minus Viaţă e plus/minus Moarte,
că plus/minus Tot e Nimicul acesta...!...
Nu cred că ne-nşeală cu verzi şi uscate,
nu cred că se joacă (de-a Viul) Celesta!
Un ochi mai încolo, un ochi mai încoace:
teribilă pândă-n latenţă precară...!...
Nimic mai curat ca Re/Facerea Lumii
a ultima oară...mereu prima oară...!
Hei, tu, de acolo!...hei, tu, de aicea!...
aşa este „Este”?!...auzi?...poţi pricepe?...
acum eşti la capăt!...acum nu ai capăt...!...
Nu cred că nu-i gata, nu cred că nu-ncepe!