Cenaclul „Noduri şi Semne”. Anatomia lui Ilișoi

Cenaclul „Noduri şi Semne”. Anatomia lui Ilișoi
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

Ieri am scris o poezie,/ azi am șters-o./ Ce gol frumos a rămas!// Doar poezia poate să fie și să nu fie/ acolo unde nimic nu este./ Doar poezia rămâne mereu/ acolo unde a fost odată.// Ieri erai în brațele mele,/ astăzi m-ai părăsit./ Un gol adânc a rămas/ și nimic nu-l mai poate umple/ fiindcă tu nu poți fi acolo unde nu mai ești,/ iar poezia nu pătrunde acolo/ pe unde cândva ai trecut.// Scriu o poezie și ea se adună tremurând/ în jurul hăului lăsat de tine.// Poezia mea de astăzi e o stea/ cu miezul mâncat de viermi./ Se va prăbuși în sine și va lăsa/ o absență sublimă pe cer. (Poezia mea de astăzi)

Vinerea trecută, în plină vacanță de sărbători, membrii Cenaclului "Noduri şi Semne" s-au bucurat de vizita scriitorului Viorel Ilișoi (V.I.), care ne-a prezentat 15 poezii din grupajul intitulat "Poetul și iubita lui", după o interesantă disertație/ teoretizare privind sacralitatea de la începuturi a poeziei - încă de pe când o cântau/ recitau aezii și trubadurii - și desacralizarea ei prin secătuirea treptată, dar continua, de valorile primordiale.

"Mă așteptam ca V.I. să ne citească din renumitele sale reportaje - știindu-l jurnalist-reporter, dar, spre surprinderea mea, ne-a prezentat un grupaj din poeziile sale pline de profunzime, bine metaforizate; cuvântul poezie în poemele sale este repetat des - ceea ce m-a făcut să cred că autorul este îndrăgostit de poezie." (Coca Drăgan)

"O poezie care ar putea fi acceptată ușor de critici; grupajul prezentat m-a făcut să mă simt un consumator de poezie; emană o putere greu de explicat, care, poate, vine din firea lui artistică; trezește un fior care trece dincolo de hârtie." (Tudor Neacșu)

"Poeziile citite au o lipsă de unitate care arată că scriitorul nu a ajuns încă la un stil propriu, distinct, deocamdată - poate și pentru că ele sunt selectate din diverse etape de creație. Nu li se pot imputa multe, fiindcă fiecare poem aduce o stare, o emoție, o temă. Pe alocuri, temele propuse au fost deja dezbătute și dezvoltate liric de alții - de exemplu, Walt Witman, în celebrul Fire de iarbă, fapt care scade valoarea poeziilor, ele neaducând niciun spor de originalitate. Dar, în ansamblu, toate poeziile sunt inteligent scrise, degajă emoție, pe alocuri chiar și o undă de duioșie, combinată cu o lacrimă dizolvată într-o fină ironie." (Stela Iorga)

"Poemele lui V.I. au o dimensiune profundă, matură, în care viața obișnuită este privită printr-un filtru poetic. Momente banale capătă o semnificație aparte, adesea încărcată de nostalgie, cu semnificații aparte. poezia este stea cu miezul mâncat de viermi… - mi s-a părut un vers deosebit; poetul creează o punte între sacru și profan, între ironic și grav, cu o flexibilitate aparte." (Silvia Curelaru)

"Uneori explicit, uneori indefinit - dar, sincer. Stilul este angajant, impetuos, avântat, suspendat totuși într-o boare lirică, aproape perpetuă. Iată: Încrezător ca un soldat după baia săptămânală,/ spălat de întrebări și de praf,/ literă cu literă recompun pe hârtiedurerea sonoră a florii crescând. (Într-o grădină). Sau, în poemul Pe unde trece timpulCărțile, la fel, le arde de totcuvintele din ele frumosse ridică la cer dând din aripi nevăzuteși se topesc departe, în stele, unde totul capătă sens." (Nelu Păcuraru)

"Poezia lui V.I. este o lecţie de anatomie a condiţiei scriitorului, el îşi pune  propria lamelă de sticlă la microscop şi ne invită să privim modul în care se cristalizează/ funcționează lumea sa interioară cu o generozitate pe care numai un spirit complex şi erudit o poate face." (Lăcrămioara Capotă)

Ion Avram

Vineri, 10 ianuarie, la ora 18.00, la sediul cotidianul "Viaţa liberă", citește Nelu Păcuraru.

Citit 1007 ori Ultima modificare Joi, 09 Ianuarie 2025 11:36

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.