Săptămâna trecută, colegii din Cenaclul „Noduri şi Semne” ne-am deplasat pe malul Prutului, în satul Rogojeni, pentru a participa la festivitatea de deschidere a Sălii de carte prof. Iulian Mardar, amenajată ca parte a Centrului de zi "Covurlui" şi care va fi folosită pentru activități culturale și educative dedicate în special copiilor.
Evenimentul a avut loc sâmbătă, 10 mai, și a fost organizat cu sprijinul Primăriei comunei Suceveni, reprezentată de primarul Marian Mitrofan, al Asociației "Alianța Rogojeni" reprezentată de Cornel Popa și al Asociației "GAL Covurlui" reprezentată de Veronica Dumbravă.
Într-o ambianță emoționantă și într-un cadru organizatoric de excepție, s-au evocat momente, aspecte, întâmplări remarcabile din viața scriitorului și profesorului Iulian Mardar - colegul nostru de cenaclu și, desigur, a părinților, rudelor, prietenilor, profesorilor din școala copilăriei din satul natal Rogojeni. Evocările și discursurile omagiale au stârnit aplauze printre lacrimi și lacrimi printre aplauze - toate sincere și spontane - în mod deosebit când Antoanela Mardar, soția scriitorului, ni l-a adus pe Iulian în fața ochilor printr-un film de excepție în care - în calitatea sa de profesor, îndeamnă și încurajează copiii - și nu numai - la "cetitul cărților".
Trebuie să subliniem că înființarea unei astfel de săli de carte într-un sat izolat și cu locuitori din ce în ce mai puțini este o realizare pe cât de excepțională, pe atât de curajoasă, insuflând speranța unei renașteri - îndeosebi prin "cetitul cărților" începând de la origini - satul românesc și până la vârful țării - vorba lui Iulian Mardar, de o ciudată intuiție, din "Uimitorul Jack": când ceva se termină, altceva începe, asigurându-ne, parcă, de continuitatea vieții și după...
Redăm unul dintre emoționantele discursuri ale celor prezenți: "Nu fusese niciodată plecat pentru totdeauna. În sat îl știau după scris - un fel de scris ca o apă sub gheață, care murmura chiar și când tăcea. Își purta scrisul ca pe niște păsări rănite, învelite în palton, iar când citea, până și «Uimitorul Jack» rămânea uimit pentru că ecoul i se lipea de inimă. A plecat tăcut. A scris până târziu. A iubit Rogojeniul în felul acela rar, fără aplauze, fără tropote, cu o dragoste care rămâne în rădăcini. Iată-l acum întors la sevă, pus deasupra unei biblioteci albe, cu ferestre largi. Aici, unde copiii vor deschide cărți și nu vor ști, poate, cine a fost. Dar într-o zi, un băiat va deschide o pagină și va citi: „În care ceva se termină și altceva începe” (ultimul capitol din cartea lui Iulian). Și băiatul va închide cartea, o va pune la loc pe raft și va merge acasă fără să spună nimic. Dar va simți, pentru prima oară, că în el e loc pentru ceva minunat. Așa se întorc cei ca Iulian. Nu prin statui, ci prin biblioteci cu suflet. Nu prin discursuri, ci prin pagini care ard încet, ca o lumânare aprinsă într-o casă unde s-a întors lumina. (Iosif Roca - "S-a întors Iulian")
Vineri, 16 mai, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", va citi Ramona Marin.
