Odată ce ai fost tăiat de ai tăi/ Viața ta s-a terminat./ Nu mai poți visa la floarea în care puteai deveni,/ La nunta pe care o puteai avea cu o posibilă floare de câmp/ Pe o alee dintr-un cimitir al martirilor.// Nu./ Viața ta s-a terminat/ atunci când sufletul ți-a fost separat de trup/ Cu ajutorul unei foarfece blestemate,/ A unui cuțit fără mâner/ Sau a unei simple mâini/ Care în trecut te-a hrănit,/ Te-a îngrijit/ Și ți-a scos paraziții./ ”Cel mai bun prieten îți va fi dușman.”/ Spunea alt visător cu plumb în ochi care probabil a primit multe flori tăiate.// Astfel, ai ajuns să mori încet/ Într-o vază umplută cu apă,/ Și să te uiți la Soarele care răsare/ Gândindu-te:/ ”Cum de alții aleg frumosul drept o formă de tortură,/ Când adevăratul frumos stă în sufletul care va fi veșted,/ Și nu se va ofili?”// Acum... te-ai uscat./ Privirea ta s-a întunecat odată cu soarele care apune/ Și ai ajuns să devii/ doar un îngrășământ pentru semenii tăi/ Ce încă nu au răsărit.// ”Oare a meritat să ai viața unei flori plăpânde/ Pentru a oferi cuiva fericirea/ Pe care tu pur și simplu nu o cunoști?/ Sau acesta fusese scopul tău în viață:/ Să mori pentru a face pe altul fericit?” ("Balada unei flori ce moare")
Fiecare mireasă, în ziua nunții,/ e un bulgăre de lumină,/ cu o rochie țesută din păpădii,/ și un vis petalat peste cele douăzeci de mii de oase albe./ În sufletul ei gingaș poartă o dorință:/ plăcerea de a-și alege ”alesul”. (...) ("Nunta" - fragment)
Proaspăt laureată a Concursului Național "Tinere condeie" - secțiunea Poezie - unde a obținut Premiul al III-lea, Marina Gherghef (MG), elevă la Colegiul "C. Negri", ne-a prezentat o selecție din ultimele sale poeme, care i-au etalat, încă o dată, talentul pentru creația poetică, dar și o evoluție evidentă de la ultima lectură în Cenaclul "Noduri şi Semne" - ambele calități fiind recunoscute și apreciate pe măsură de participanți.
”În ciuda vârstei fragede, poezia MG are o tentă filozofică, ușor tristă - ceea ce-i trădează trecerea progresivă spre maturitate. Are talent și, cu siguranță, vom mai auzi de ea.” (Coca Coralia Drăgan)
”Deși par niște exerciții de/spre inspirație care o plasează într-un fel de haos organizat, cred că, în filonul ei spiritual, așteaptă marea poezie.” (Ecaterina Păun)
”Poeziile MG seamănă, pe alocuri, cu poemele în proză. Imaginile create sunt plăcute și ușor de vizualizat, cu unele idei mă identific, iar temelor abordate, deși comune, oferă o perspectivă nouă.” (Ramona Marin)
”MG dovedește o maturitate în versurile sale ce denotă fie o lectură vastă, fie (și) un interior mobilat cu trăiri intense și vaste; posedă tot arsenalul de figuri stilistice necesare exprimării în versuri, ceea ce dă speranța abordării în viitor a poeziei rimate, mai ușor de memorat.” (Laurențiu Vasile)
”Univers poetic de o sensibilitate deosebită. Evoluție artistică în progresie rapidă. Imagini și metafore stilizate cu acuratețe. De exemplu, pareidolia din "Norii care trec ca dragostea" este de o expresivitate aparte.” (Nelu Păcuraru)
”Există premizele unei poezii de foarte bună calitate, dar mai are un drum lung de parcurs pentru a ajunge la esențializare; în textele sale există un prea plin de idei și sentimente și, cu multă răbdare, poate ajunge la esențele expresiei poetice care s-o lanseze în marea poezie. Are metafore frumoase, interesante și o ambiguitate care face bine poeziei. Să citească mult!” (Anca Șerban Gaiu)
”Are îndrăzneala de a inventa cuvinte à la Nichita Stănescu și își apără candoarea în stilul Anei Blandiana. Dacă își va lua rolul în serios, poate se va consacra. Sunt mândru că este un "produs" al Școlii literare de la Colegiul "C. Negri"." (Adi Secară)
”Poezia MG este, uneori, ca o floare de cireș - îi admiri frumusețea (Când eram mică,/ iubeam rozul), dar, în același timp, poeta întinde, pe pânza versurilor, culoare prin tușe puternice, vibrante, dense, asumându-și efemerul (Oare a meritat să ai viața unei flori plăpânde/ Pentru a oferi cuiva fericirea). Ea se desprinde cu o forță nebănuită de lumea copilăriei, printr-un autoportret de o fascinantă meditație interioară (Eu am inima de lână pe care toți o citesc/ Se lasă noaptea în fotografii/ Pe lângă pânzele de păianjen ale visului.); poezia sa se remarcă printr-o simbioză a luminii și a întunericului, a tristeții și a bucuriei, a neliniștii și a speranței.” (Daniela Capotă)
* Vineri, 6 iunie, de la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", va citi Silvia Curelaru Ibănescu.
