Auzim adeseori al Sfânta Liturghie ca rugătorii să rostească: Osana! Cuvântul a fost preluat din ebraicul „Hosia*ma”, care se traduce prin „Mântuieşte-ne!”, „Salvează-ne”! „Osana, Fiul lui David!”
Cu osanale a fost întâmpinat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Ierusalim, la Florii, reţinem din Dicţionarul Enciclopedic de cunoştinţe religioase, semnat de pr. dr. Ene Branişte şi prof. Ecaterina Branişte.
Osana este o formulă de rugăciune, de slăvire a lui Dumnezeu folosită încă din vremea Vechiului Testament şi se regăseşte în psalmi şi în imnurile religioase de la Sfânta Liturghie în Biserica noastră. Osana aducem lui Dumnezeu, deşi a intrat în vocabular cu sens uşor denaturat, adeseori cei care-l folosesc necunoscând adevăratul sens al cuvântului.
