Învățătoare de profesie, slujind învățământul preuniversitar timp de 42 de ani, până la pensionare, Maria (Lia) Nour s-a manifestat în spațiul cultural de la Dunărea de Jos și ca artist plastic. În această calitate, a cultivat cu pasiune și totală dăruire arta textilă, sub diferite forme.
S-a născută pe 25 aprilie 1956, în municipiul Reșița, județul Caraș-Severin, ca primul copil al familiei Radu și Elisabeta Patriche, ambii părinți fiind muncitori la Combinatul Siderurgic din oraș. Maria Patriche (Nour) a început cursurile elementare la Reșița, după care, părinții transferându-se în 1968 la Combinatul Siderurgic din Galați, a continuat la Școala Gimnazială Nr. 7 din Cetatea Dunăreană. A dat examen și a fost admisă la Școala Normală „Costache Negri” (azi, Colegiul Național „Costache Negri”).
În vacanțe, obișnuia să meargă la bunicii paterni, care trăiau în satul Jorăști, din județul Vrancea, străveche zonă etnoculturală, deținătoare a unor bogate tradiții populare. A avut astfel posibilitatea să cunoască meșteșugurile tradiționale practicate pe aceste meleaguri, portul popular, țesăturile, arhitectura caselor, tradițiile, datinile și obiceiurile locuitorilor din Țara Vrancei. Unele meșteșuguri și tehnici de prelucrare a fibrelor și materialelor textile, precum țesutul, împletitul, brodatul, le-a deprins chiar de la bunica sa, de la care păstrează și acum o scoarță din păr de capră, veche de peste 100 de ani.
La terminarea Școlii Normale, în 1976, a fost repartizată ca învățătoare la Școala Gimnazială din Vlădești, județul Galați. În 1988, s-a transferat la Școala Gimnazială Nr. 41 din Galați, unde va activa până în 2019, când s-a pensionat.
Expoziții personale, împreună cu soțul său
Ca artist plastic și-a organizat mai multe expoziții personale, împreună cu soțul său, sculptorul Gheorghe Nour, deschise la Școala Gimnazială „Sf. Grigorie Teologul” Galați (2001), Casa Corpului Didactic Galați (2003), Banca Românească (2003), Galeria de Artă Brăila (2004), Centrul Cultural „Dunărea de Jos” (2005), Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci (2005, 2013), Clubul Poliției Locale (2010, 2017), Foaierul Teatrului Național de Operă și Operetă „N. Leonard” (2017). În același timp, a participat la mai multe expoziții de grup și colective cu caracter local, național și internațional de la București, Galați, Soveja (Vrancea), Sărățeni (Vaslui), Bârlad, Bacău, Chișinău, Pitești, la Tabăra de creație de la Soveja (1990) și la Simpozionul Național „Timpul și Omul”, Muzeul de Istorie Ploiești (2007, 2009).
Are lucrări în colecții private din România, Germania, Austria, Italia şi Spania.
Tapiserii în cinstea unor mari personalități
Creația de artă textilă a Mariei (Lia) Nour cuprinde tapiserii bidimensionale și tridimensionale, compoziții axate pe diferite teme sau în care dezvoltă anumite motive, obiecte textile de forme și dimensiuni variate, realizate din fir de sisal, cânepă, bumbac, lână sau combinate cu lemn, metal și alte materiale. În unele tapiserii, cinstește memoria unor mari personalități ale culturii și artei românești, precum neîntrecutul povestitor Ion Creangă, genialul poet Mihai Eminescu sau Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne. În altele, evocă imaginea și atmosfera satului românesc de odinioară sau transpune în material textil idei și sentimente îmbrăcate în haina metaforei și a simbolului.
În tapiseria de mari dimensiuni, consacrată omagierii vieții și operei lui Ion Creangă, artista suprapune, pe un fundal țesut din fire de cânepă, portretul scriitorului realizat în tehnica goblenului și alte elemente care sugerează aspecte și personaje din creația acestuia: case din satul Humulești, Ozana „cea frumos curgătoare”, cireșul, mătușa Măriuca, capra, iezii, lupul. Pentru aceasta, folosește mai multe tehnici, toate integrate într-un ansamblu unitar, coerent, echilibrat, bine arhitecturat din punct de vedere compozițional.
La fel procedează și în lucrarea dedicată Luceafărului poeziei românești, portretului acestuia, realizat din fir de lână pe pânză, fiindu-i asociate o serie de elemente care sugerează universul liric al operei sale. În tapiseria închinată cinstirii memoriei sculptorului Constantin Brâncuși, pe fundalul creat din fire de sisal întinse vertical pe ramă din lemn, Maria (Lia) Nour creează prin suprapunere imagini reprezentând portretul Meșterului de la Hobița și operele acestuia: „Coloana infinitului”, „Cocoșul salutând soarele” și „Domnișoara Pogany”. Dacă în primele două folosește tehnicile nodului și goblenului, în „Omagiu lui Brâncuși”, pe lângă acestea, pentru portretul Domnișoarei Pogany apelează la tehnica metaloplastiei, folosind ca material cuprul.
Tradiția și inovația, împletite armonios
Pe suprafața scoarței din păr de capră, moștenită de la bunica paternă, veche de peste 100 de ani, Lia Nour, folosind metoda intervenției de recuperare, cu ajutorul sforii de sisal și a firului de lână, a creat un peisaj care evocă imaginea și atmosfera satului de altădată. Textura lucrării a dobândit astfel o nouă înfățișare, a devenit mai vioaie și mai atrăgătore, demonstrând că tradiția și inovația funcționează armonios.
În alte compoziții și obiecte textile, ingenios realizate („Motiv popular”, „Ritmuri”, „Peisaj cu soare”, „Joc”, „Zbor”, „Mască”, „Compoziție”, „Țărăncuțe”, „Gânduri”, „Clepsidră” , „Zi de muncă” etc.), artista aduce ceva din sufletul, iscusința și îndemânarea femeilor care au trudit la războiul de țesut sau au făcut ca firul de lână, cânepă, bumbac și mătase să ia forma unor plăsmuiri care au valoarea artei autentice. La fel ca mulţi creatori populari, ea apelează la motive geometrice sau florale, la stilizare, utilizând o cromatică în general potolită (uneori mai vioaie), armonizată în tonalități de mare finețe, amintind culorile vegetale ale vechilor scoarțe țărănești.
Rod al pasiunii sale pentru artă, al talentului, sensibilității și al unei munci desfășurată cu răbdare și totală dăruire, lucrările de artă textilă ale Mariei (Lia) Nour sunt expresia grăitoare a unui slujitor al frumosului, care, în afara profesiei de bază, a găsit și o altă cale de a se împlini ca Om în existența sa pământeană.
