* Seminaristul Mihai Angheluţă, Premiul III la Olimpiada Naţionnală Pictură-Icoană, în 2011 *
Între elevii Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi, Mihai Angheluţă, clasa a XII-a Patrimoniu, este cel care în anul 2011 a adus instituţiei Premiul III pe ţară la Olimpiada Naţională de pictură Icoană… „A fost şi pentru noi o frumoasă surpriză, fiindcă înainte cu câteva zile, Mihai fusese foarte bolnav şi, în acele condiţii, cea care a luat decizia să participe la concurs a fost mama sa”, ne povestea profesoara Liliana Negoescu, dascălul care îndrumă astăzi clasa a XII-a de „Patrimoniu” de la Seminarul gălăţean.
„Pastorală” şi... Icoană
Însă pentru Mihai nici alegerea clasei de „Patrimoniu”, nici participarea la Olimpiada Naţională de pictură Icoană nu au fost alegeri exprese ale lui. „Sunt convins că Dumnezeu a ştiut cel mai bine ce trebuie să fac, fiindcă, la seminar, eu am început clasa a IX-a la Pastorală. Îmi doream mult să mă formez ca viitor preot. Dar din clasa a X-a, am trecut la clasa de Patrimoniu, deşi când am intrat în Seminarul Teologic mi-am spus: Ori fac Pastorală ori nimic.
La vremea acea, Mihai Angheluţă nu ajunsese la lecţia despre „iconomia” (plan de mântuire) lui Dumnezeu. Tânărul nu ştia că cel Nevăzut şi Necuprins făcuse alt plan cu el… „Dumnezeu m-a luminat şi m-a trimis cu o treaptă mai jos. Aşa am gândit eu când am luat calea spre Icoană… Practic am luat-o de la capăt. Când însă după prima lecţie am constatat că nu reuşeam să redau veşmântul unui Sfânt m-am mirat eu de mine însumi… Atunci m-am trezit la realitate şi am constatat că nu ştiam nici să ţin în mână pensula, ce să mai zic de aşezat pe o bucată de lemn Chipul de Icoană al Celui Nevăzut, Negrăit şi Necuprins”…
Încet, încet, Mihai Angheluţă a luat-o de la capăt şi a învăţat la clasa de „Patrimoniu-Restaurare” a Seminarului gălăţean cum să ţină pensula în mână, cum să se aşeze în faţa şevaletului, dar mai ales cum să se aşeze în rugăciune... Mai ales cum să dea viaţă bucăţii de lemn, astfel încât la capătul meşteşugului său să transpară din acel lemn o „altă lume”, o lume nouă aşezată în Lumina treimică…
Ce este Icoana pentru Mihai? „Este modul meu de a exista, de a respira, este căutarea permanentă a Celuilalt. Şi Celălalt este întotdeauna Sfântul impregnat de Duhul lui Dumnezeu”.
„Când mă apasă vreun gând…”
Există momente bune şi momente neprielnice redării Chipului din icoană? „Când mă apasă vreun gând se vede şi în icoană. Culorile ies mai închise, Lumina nu transpare, nu Se lasă revelată. Şi atunci mă opresc şi fac altceva… Rostesc vreo rugăciune, citesc mai mult despre viaţa acelui Sfânt, despre timpul şi spaţiul pe care El le sfinţeşte pururea… Mă adun mai mult în sine şi încerc să mă ridic deasupra lucrurilor mărunte de zi cu zi…”
Cum îl caracterizează dascălul său, profesoara Liliana Negoescu pe Mihai? „Mihai a învăţat de la doamna profesoară Rodica Dănăilă abc-ul cromatic şi acest exerciţiu l-a învăţat extrem de bine. Este un tânăr care ştie să asculte şi din ascultare, din această atitudine de smerenie aduni cele bune care vin numai de la Dumnezeu”, mărturiseşte profesoara Liliana Negoescu.
Prima icoană - modelată de Dumnezeu
Distinsa profesoară Liliana Negoescu este dascăl la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” din Galaţi, iar de opt ani predă la Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi. Este artist plastic cu nenumărate expoziţii şi un stil aparte. Profesoara Liliana Negoescu este mentorul celei de a patra generaţii de iconari, împreună cu alţi colegi, între care Gabriela Georgescu şi cu mai tinerii profesori de specialitate de la Seminar. Anul acesta are în grijă clasa a XII-a de Patrimoniu de la Seminarul „Sfântul Apostol Andrei”, locul unde am reîntâlnit-o alături de ucenicii săi...
A patra generaţie
„Am considerat întotdeauna că copiii sunt cei mai indicaţi în a primi acest dar, meşteşugul de a face Icoana. Generaţiile de astăzi care au şansa să se pregătească în seminarul gălăţean vin din direcţia cea bună, iar eu - ca profesor - am şansa să mă adresez celor care L-au găsit şi caută continuu să-L găsească pe Dumnezeu. În această privinţă, ca profesor te simţi valorizat şi de mediul în care te afli”...
Cât despre propriile experienţe? „Prima icoană iese întotdeauna bine, fiindcă ţi se dăruieşte de către Dumnezeu. Abia apoi începe travaliul, fiindcă de Dumnezeu nu poţi să te apropii cu jumătăţi de măsură. Icoana este o formă de desăvârşire a omului în dialogul cu Dumnezeu”, spune Dascălul.
Are Maestrul dificultăţi şi spaime de nereuşită? „Le spun adeseori copiilor că Sfinţii se lasă uşor modelaţi, numai că în acest proces de modelare a propriului chip trebuie ca Duhul să fie acasă... Şcoala aceasta este o şansă şi un bun mediu pentru formarea viitorilor iconari fiindcă aici există o aplecare şi o înălţare simultană şi sistematică spre icoană, pe lângă preocuparea curriculară care duc la formarea iconarului. Cu fiecare oră de curs, cu fiecare zi se produce un fenomen de zidire. Şi pe zi ce trece observi că există în tine o jertfă a neputinţei; şi tu insişti şi constaţi că eşti neputincioş şi din neputinţa aceea, prin muncă şi rugăciune, te ridici încet, încet şi la final găseşti nenumărate resurse…”
Biblia în culori - „Poarta Cerului”
I-am surprins pe Dascăl şi pe eleviii de la clasa de Patrimoniu a Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi pregătindu-se de Sărbătoarea Ortodoxiei, care cade întotdeauna în prima duminică din Postul Mare.
Ce este Icoana pentru aceşti tineri? „Este o poartă deschisă către Cer. Icoana este Calea spre Adevăr şi spre credinţă”, ne-a spus seminaristul Valeriu Seciu. „Este o eliberare a sufletului şi încredinţarea în mâinile lui Dumnezeu”, zice Bogdan Cazanciuc. „Icoana este legătura între sufletul omului - artist sau rugător - şi Dumnezeu. Este Biblia în culori, Scriputura în imagini pentru neştiutorii de carte; temelie a credinţei pentru drept credincios”, mărturisaeşte Bogdan Ioniţă. „Calea ce te apropie de Dumnezeu, Fereastra către Cer”, ne explică Mihai Prichici. „O formă specială de împărtăşire cu Duhul Sfânt”, mărturiseşte Gigi Iftode. „Este dialogul omului cu Dumnezeu”, adaugă Naum Popa.
