Cum putem să devenim sfinți? (III) / Sfântul - model al faptelor bune

Scris de Maria Stanciu

Sâmbătă, 08 Septembrie 2012 05:00

Interviu cu Înalt Prea Sfințitul Părinte Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealui, președintele Comisiei de Canonizare din cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

În primele două părţi ale interviului pe care l-am realizat cu Înalt Prea Sfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, președintele Comisiei de Canonizare din cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, am relatat despre cum putem deveni sfinţi, pornind de la modelul Mitropolitului Andrei Şaguna (1808-1873). Astăzi vom afla câteva aspecte despre agenda de lucru a Sfântului Sinod al BOR.

- Înalt Prea Sfinţite Părinte Laurenţiu Streza, vă rugăm să ne spuneţi cine face demersurile pentru ca o persoană să intre în atenţia comisiei de canonizare, pentru începerea cercetării vieţii şi lucrării pământeşti a candidatului la canonizare şi dacă sunt candidaţi în aşteptare?

- Sunt multe persoane consemnate pe lista de canonizare a Comisiei de specialitate din cadrul Sfântului nostru Sinod. Dar consemnarea aceasta este pentru a începe procesul de cercetare, în vederea canonizării. Acum, cercetarea este mai practică, fiindcă pornește de la nivelul eparhiei, unde Ierarhul respectivei eparhii face propunere către Sinodul Mitropolitan pentru cercetarea vieţii unei personalităţi. Sinodul Mitropolitan ia act de propunere și o trimite la Cancelaria Sfântului Sinod al BOR. Abia când se aprobă în acest for se poate începe cercetarea vieţii și lucrării acelei personalităţi.

- Înţelegem că e drum lung până se constată sfinţenia unei persoane şi până la proclamarea canonizării acelui sfânt...

- Uneori e nevoie de ani și ani. De exemplu, canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare și Sfânt a fost un întreg proces de cercetare, teologică, istorică, ştiinţifică, de corelare a datelor, dar și a faptelor. Unii au zis într-un fel, alţii au zis altfel. Dar evidenţele nu pot fi negate şi, dacă Dumnezeu a rânduit să fie canonizat, a fost canonizat. De ceva timp există preocupare și pentru cercetarea muceniciei domnitorului Mihai Viteazul, dar s-a ajuns la anumite referate, să zic așa știinţific, care s-au contrazis unul pe altul. Și atunci, am lăsat să rânduiască Dumnezeu, să vedem mai departe ce o fi. Dar, dacă se amână o problemă, asta nu înseamnă că a fost exclusă sau că i se va da un verdict nefavorabil acelei personalităţi. La comisia de canonizare, nimeni nu este condamnat…

- Înseamnă că ”nu s-a plinit vremea”, ne învaţă Scriptura… Înalt Prea Sfinţite Părinte Laurenţiu, în ultimii ani au fost voci din rândul societăţii civile, al clerului chiar, al unor oameni de cultură care se întreabă de ce nu sunt canonizaţi martirii care au murit pentru credinţa în Hristos în închisorile comuniste? Poate e nevoie de un răspuns...

- Pentru orice demers de acest fel, întâi de toate e nevoie de documente. S-au publicat cărţi despre viaţa unor mucenici care au sfârșit în închisorile comuniste. Avem o comisie care se ocupă de dosare și scoate de acolo tot felul de mărturii. Le adună pe toate și când vine vremea vor fi canonizaţi. Un lucru trebuie înţeles. Canonizarea nu se face pe baza unei simple mărturii sau a unei declaraţii, cum că toţi au stat în închisorile comuniste, că au fost martiri. Nu, fiindcă nu toţi au murit în credinţă. Și tâlharul, dacă a murit pe cruce și a murit în credinţă, a fost primit la Dumnezeu, direct în Rai. ”Astăzi vei fi cu mine în Rai”, i-a spus Mântuitorul pe Cruce. Celălalt tâlhar, nu, deși avut aceeași condamnare, dar fiindcă nu L-a recunoscut pe Dumnezeu, nu a urcat la Rai. Deci, nu toţi cei care au trecut pe  la Aiud, pe la Pitești, prin închisorile comuniste, nu toţi au ajuns în Rai. Doar cei care au rezistat și și-au păstrat credinţa în Dumnezeu până la capăt, doar pe aceia îi știe mai bine și ni-i arată Dumnezeu, când știe El. Şi apoi trebuie să se știe un lucru. Dacă Biserica nu canonizează pe cineva, asta nu înseamnă că nu-i oferă un loc în Rai și nu-i dă loc de sfinţenie respectivului.

- Orice păcătos este un candidat la sfinţenie, spune un înţelept creştin. Ca model de sfinţenie, pentru noi ce misiuni are un Sfânt?

- Sfântul, de ieri sau din vremurile de pe urmă, împlinește două lucrări, două misiuni. Prin viaţa și lucrarea sa, el trebuie să aibă demnitatea aceea de sfinţenie, harul lui Dumnezeu şi dragostea de a mijloci pentru ceilalţi: adică, el trebuie să fie apropiatul lui Dumnezeu, întâi, pe pământ, pentru ca să primească această misiune şi în ceruri. Biserica ni-i arată pe Sfinţi ca fiind "prietenii lui Dumnezeu" și din această treaptă ei intermediază, pun un cuvânt bun la Tatăl Ceresc. În al doilea rând, un alt aspect care ţine chiar de cercetarea canonică, prin viaţa de pe pământ, prin lucrarea sa, Sfântul trebuie să fie o pildă a frumuseţii morale, a faptelor bune și luminoase, a bunătăţii...

(va urma)