Răspunde la numele de Maria Andrei şi are opt ani. Are doi ochi verzi-albaştri, luminoşi şi fermecători, şi o statură mlădioasă, de zână desprinsă din castelele de odinioară. Am cunoscut-o în Postul Adormirii Maicii Domnului. Era de mână cu ”buni Elena", la Biserica ”Sfântul Ioan Botezătorul” din Galaţi.
În aşteptarea întâlnirii cu Hristos, tot discutând despre "marile teme de vacanţă", despre sfinţi şi rugăciune, Maria îmi mărturiseşte dezinvolt că a citit poveştile lui Andersen, Creangă, cărţile Cristinei Andone, Kate Bernheimer şi, în plus, ştie şi trei rugăciuni: Tatăl nostru, Îngeraşul şi Rugăciunea inimii...
Aripi de înger
şi ca orice copil fără stare - pe pământul reavăn din curtea bisericii - Maria desenează aripi de înger, flori imaginare şi ne mărturiseşte că îi place să picteze. Chipurile pe care le aşterne pe pământ sau pe coala de hârtie ne conving că Maria are şi două mâini măiastre.
Aşa aflu că Maria Andrei este elevă la Liceul de Artă ”Dimitrie Cuclin” din Galaţi, clasa a II-a, pictură; că este îndrăgostită de culorile curcubeului, de flori, de tot ce e viu şi o înconjoară. Maria este îndrăgostită de viaţă şi în mâinile ei culorile prind viaţă. „Odată, am fost fermecată de frumuseţea florilor din jurul meu şi am întrebat-o pe buni Elena care este rostul florilor în lume. şi mi-a spus că rostul florilor este acela de a ne înfrumuseţa nouă viaţa. şi atunci am zis că, dacă florile au aşa o treabă importantă, eu de ce nu aş face ceva pentru ele, pentru că eu am două mâini. Aşa am început să le pictez”, vin cuvintele Mariei, înţelepte ca ale unui copil mare.
Desenează lumina din flori
Cum a ales pictura, o întreb? şi iarăşi Maria povesteşte şi sigur... "Cealaltă Marie" se bucură de câtă frumuseţe este în acest copil... „Păi, mami şi tati, şi mai ales buni - care stă cu mine mereu - au observat că îmi place să desenez. şi, la început, mi-au luat creioane colorate şi am început să exersez. Primele desene au fost flori, se înţelege. Florile au viaţă şi îmi dau şi mie viaţă”, se destăinuie copilul din faţa mea. Din joacă, Maria a adunat în colecţia ei multe desene. Peisaje, flori, câinii şi pisicile bunicilor de la Tulcea. Pe toate le-a adunat în culoare, cu mijloacele de exprimare pe care le are la îndemână copilăria.
După întâlnirea de la biserică, Maria a realizat chiar şi o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. şi privind lucrările acestei copile, ce abia a trecut în clasa a II-a, la prima vedere observi armonia, lumina şi echilibrul din lucrările ei. În desenele Mariei nu e nimic apăsător, nimic sumbru. În plus, are o intuiţie a alegerii şi armonizării culorilor, deşi nu a studiat decât natura înconjurătoare.
Felicitare cu tâlc
”De ziua bunicului meu de la Tulcea, m-am gândit să-i fac o felicitare cu tâlc pe tema pescuitului, că bunicul stă mereu în Deltă la pescuit. Și atunci am imaginat o undiță cu momeală și un pește. Și mi-am închipuit eu așa că undița caută să ademenească peștele, îndemnându-l: ˝Hai, că te așteaptă bunicul Ionel!˝”, povesteşte pe un ton jovial Maria.
