(invitaţie la citire)
Am un zmeu deştept din fire,
căutat odinioară;
nişte proşti l-au dat afară
dintr-o carte de citire.
Stă pe dealuri şi lucrează –
are farmec şi livadă –
nimenea nu vrea să-l vadă
cum zadarnic stă de pază.
Nimenea nu vrea să vină
la furat de poame multe
sau să stea şi să-i asculte
lungi poveşti despre lumină.
Nici măcar frumosul care –
blond viteaz odinioară –
dis/trăgea zmeul pe sfoară
şi-i spunea cuvinte rare.
Chiar Ileana cea nurlie
a uitat ce-nseamnă greul,
a uitat că pe câmpie
s-a jucat şi ea cu zmeul.
Au fugit cu toţi din carte –
unde sunt, nu se mai ştie…
Vino tu măcar, Marie,
să furăm zmeul din moarte!
