- Interviu cu Înalt Prea Sfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, preşedintele Comisiei de Canonizare din cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
În interviul acordat ziarului nostru, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, preşedintele Comisiei de Canonizare din cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ne-a adus în atenţie câteva criterii care stau la baza canonizării unor personalităţi. Între acestea, evlavia populară peste veacuri în rândul creştinilor, mărturisirea dreptei credinţei până la capătul vieţii pământeşti a acelui sfânt, veşnicia lucrării sale pământeşti. Am mai aflat preocupările Comisiei de Canonizare privind cercetarea şi confirmarea sfinţeniei unor "eroi ai credinţei şi ai neamului", cu "aplicabilitate" la Sfântul Andrei Şaguna, dar şi optica Sfântului Sinod vizavi de canonizarea unor martiri şi mucenici care au fost închişi, loviţi şi persecutaţi pentru credinţa în Hristos, prin închisorile comuniste. Astăzi vom încerca să înţelegem rostul şi rolul Sfintelor Moaşte în viaţa creştinului, prin prisma unui alt criteriu care stă la baza canonizării unei personalităţi, acela al Facerii de Minuni prin Sfintele Moaşte.
- Înalt Prea Sfinţite Părinte Laurenţiu Streza, între criteriile care stau la baza canonizării unor personalităţi, ca dovadă că au trăit în sfinţenie, este şi "proba" Facerii de Minuni prin Sfintele Moaşte. Din această perspectivă, cum s-au desfăşurat evenimentele în privinţa canonizării Sfântului Andrei Şaguna, ale cărui Sfinte Moaşte sunt de aproximativ un an la închinare în Catedrala din Sibiu?
- În Biserica Ortodoxă, canonizarea unui "erou al credinţei" mai are în vedere încă un criteriu, cel al cinstirii Sfintelor Moaşte prin facerea şi atestarea unor minuni. Prin veacuri este arhicunoscută dragostea creştinilor români pentru pelerinajele pe care le fac la Moaştele unor sfinţi din ţară şi de la Locurile Sfinte. Într-adevăr, unul dintre criteriile care stă la baza canonizării unui Sfânt este cel prin care se constată lucrarea harului prin Sfintele sale Moaşte.
- Ce sunt Sfintele Moaşte?
- Sunt părticele din trupul pământesc ale unui om, "prieten al lui Hristos" - fie mucenic, martir, cuvios sau erou al credinţei şi al neamului - care în viaţa pământească a trăit în sfinţenie şi care prin harul lui Dumnezeu, din om pământesc devine om ceresc. Într-un om al lui Hristos, harul lui Dumnezeu rămâne viu peste timp şi prin prezenţa Sfintelor Moaşte în biserici umple totul de lumină, de pace. Sfintele Moaşte îşi păstrează integritatea şi sunt într-o stare frumoasă; sunt frumos mirositoare. Sunt situaţii când la unii dintre sfinţi s-a descoperit trupul lor nealterat… Dar nu e suficient ca din punct de vedere fizic trupul să nu fie alterat, e necesar ca şi acest ”intermediar” între noi şi Hristos, aflat în viaţa de dincolo, să creeze o relaţie de unitate şi comuniune între persoana Sfântului, Dumnezeu şi închinători.
- Ce pregătiri se fac pentru scoaterea Sfintelor Moaşte la închinare?
- Până la canonizare şi după, trebuie să existe mărturii că prin acele Sfinte Odoare se fac minuni. În cazul lui Andrei Şaguna, osemintele sale înainte de canonizare erau depuse în mausoleu. Fuseseră deschise cu ceva ani în urmă, când a căzut cineva foarte curios în mormânt! Înainte de proclamarea canonizării Sfântului Andrei Şaguna, noi le-am luat, fără să ştim ce este acolo, şi am procedat aşa cum cer canoanele şi Tradiţia Bisericii noastre; le-am spălat cu vin; o parte din Sfintele Moaşte am lăsat-o în mormânt şi o parte - craniul şi câteva oase - am aşezat-o într-o raclă în Catedrala din Sibiu. Asta se întâmpla în 28 octombrie 2011, înainte cu o zi de proclamarea ca Sfânt a lui Andrei Şaguna. Le-am lăsat în Catedrală, fără să ştim dacă se va aproba sau nu canonizarea sa. Ce credeţi? Exact în următoarea zi, pe 29 octombrie 2011, când s-a dus preotul la catedrală ca să înceapă Liturghia, cineva a strigat în biserică: ”Ce aţi adus în Biserică, acolo? Nişte oase şi eu nu mai pot să intru în Biserică! Era un demonizat...
- Confirmări că cel rău nu suportă harul lui Dumnezeu avem şi în Evanghelii. De pildă, în Evanghelia după Matei (8, 28-34), în pilda cu cei doi demonizaţi din Gadara, vedem că demonizaţii fug de întâlnirea cu Mântuitorul, pe Care-L numesc "Fiul lui Dumnezeu", dar de care fug fiindcă "îi chinuieşte"! Diavolul în prezenţa harului ”urlă ca un leu”…
- Sfântul Ioan Gură de Aur este foarte expresiv și ne spune despre aceste manifestări îndărătnice faţă de Sfintele Moaşte, faţă de Sfintele Icoane, că îndrăcitul ”sare şi fuge”. ”Ia un îndrăcit plin de furii şi du-l la mormântul acela sfânt, unde sunt Sfintele Moaşte, şi-l vei vedea cum sare şi fuge, ca şi cum ar călca pe jăratic; aşa o ia la fugă de îndată, chiar din pridvor, neîndrăznind să se uite la racla aceea”, scrie în Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Iulian. Dar, revenind la Moaştele Sfântului Andrei Şaguna, noi nu luăm de bază mărturia diavolului. După episodul din Catedrala din Sibiu, au fost alte mărturii, două dintre ele de la două persoane care au venit în Catedrală şi care au dat mărturie de pacea şi liniştea pe care au simţit-o la liturghie. Una dintre acele persoane este un preot din Dublin, care mi-a şi cerut să-i duc o părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului Andrei Şaguna la Dublin. Moaştele Sfinţilor sunt pentru noi izvoare de lumină, de pace şi bucurie, de sfinţenie.
