Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Din Bădălan, la Paris!

Continuăm seria gălăţenilor care au ajuns… locuri. La 15 mai 1956 se înfiinţa Teatrul Muzical „N. Leonard” din Galaţi. O străduţă curată, printre blocurile Cartierului demobilizaţilor, îi poartă numele. Tenorul Nae Leonard a fost supranumit „Prinţul operetei", după succesele fulminante de la începutul secolului trecut, în ţară şi în străinătate. Fiu al unui modest mecanic de locomotivă gălăţean - Constantin Nae (Nae era numele de familie) şi al vienezei Carolina Schäffer, moartă de tânără, tenorul s-a născut acum 129 de ani în sărăcăciosul cartier periferic, mereu inundat, al pescarilor şi marinarilor - Bădălan. A pornit de jos, ca să lase în epocă urme puternice în turnee în ţară, la Kiev, Sankt Petersburg, Chişinău, Paris, Lyon sau Marsilia, unde ridica săli în picioare. La Viena, Franz Lehar, celebrul compozitor austriac de origine maghiară, autor al operetelor „Văduva veselă”, „Ţara surâsului”, care se joacă şi acum la Muzicalul gălăţean, exclama: „Domnule Leonard, sunteţi cel mai bun interpret al operelor mele!”

Muzica, sărăcia, tinereţea, foamea şi frigul
După moartea mamei vitrege, Leonard renunţă la şcoală pentru o carieră grea: după tentative repetate, convinge directorul unei trupe de operetă, Nicu Poenaru, să-l angajeze cu doi lei pe zi şi, la 16 ani, îndură, într-un turneu la Iaşi, frigul şi foamea. Artistul îşi vopseşte pielea ca să nu se vadă găurile din haine şi doarme îmbrăcat. Atrage publicul, ridică opereta, devine celebru şi peste hotare. Succesul îl îmbogăţeşte apoi în Capitală, dar cheltuie fără măsură, îmbrăcând şi hrănind actori, ajutând săraci, risipind. Se spune că odată, terminând banii, şi-a tăiat fularul ca să-l împartă la doi copii ai străzii… Leonard s-a îmbolnăvit grav în 1924 când era angajat la Paris. Un am mai târziu avea mare succes la Lyon. În Franţa, are succes în 40 spectacole, la Marsilia, deşi joacă fiind foarte bolnav, cu frisoane. Acelaşi succes şi la Paris, în 1926. Revenit la Bucureşti, a pus în scenă opereta „Contesa Maritza” - pe care o va asculta, la gramofon, şi în clipa morţii, în 1928, la numai 42 de ani. Jucând fără să se cruţe, i s-a făcut rău pe scenă. Boala de plămâni l-a ucis mai apoi.

Figură europeană
Vorbea fluent germana şi şi-a făcut prieteni printre creatori în această limbă. La Viena a cumpărat drepturile de producţie în ţară pentru operetele lui Lehar (nu o dată, acesta l-a acompaniat la pian pe tenor) şi ale lui Kalman, de la Berlin şi Viena a comandat decoruri fastuoase. Vine însă Primul Război Mondial, iar teatrul său este interzis de cenzura ocupanţilor, deoarece Leonard interpretase în 1914, într-o mică scenetă, rolul Ardealului, pe atunci sub austro-ungari, care se căsătorea cu România!

Fenomenul Leonard - un Rudolph Valentino român

Succesul frumosului tenor, cu glas de neuitat, a creat printre femei o adevărată isterie naţională, alimentată şi de chipul tipărit (o afacere pentru editori!) pe mii de cărţi poştale, în diferite roluri. Primea mii de scrisori, flori. În turneu la Chişinău, incredibil: de la teatru la hotel „Londra”, „nărăvaşele” neveste ale procurorului, chestorului, „chiar primăreasa”, deshamă caii şi… se înhamă ele la sanie!
Risipea sumele exorbitante câştigate prin contract sau dăruite: ajuta, dar şi cheltuia. Fuma mult, bea nopţile cu colegii. La puţin peste 20 de ani, Leon Popescu, proprietar al „Teatrului Liric”, îl plătea cu 6.000 de franci aur pe lună, în timp ce ministrul de Interne primea doar 1.500. Leonard devenea primul actor cu automobil din România.

Merita banii chiar şi… „mort”
La 22 de ani, după un atac de pneumonie, se zvonea deja că… murise. Un oarecare Moriţ Goldemberg îi scria apoi, disperat: „D-lui Leonard care a înviat din morţi. Domnule Leonard, cine dracu te-a pus să mori sau mai bine zis pentru ce te-ai ţinut de haloimăsuri şi-ai înviat?... M-ai nenurucit şi pă mine şi pă toată familia mea!... Auzind că ai murit am vrut să-ţi fac puţină reclamă şi am investit tot capitalul meu în fotografii [trucate] cu tine pe catafalc! Dacă vrei să mă scapi de mizerie, ori achită-mi costul fotografiilor, ori te rog să fii atât de jentil şi să mori”

Citit 13160 ori Ultima modificare Miercuri, 17 Octombrie 2012 09:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.