(pledez vinovat)
Fecioarele duceau vacile să pască în zori, când roua le mângâie gleznele pe cărare; eu alergam pe trei cărări perpendiculare, să le tai calea şi să le umplu braţele cu flori.
Eram mort după ele, după râsetele lor spărgându-se în ecouri prin râpi adânci, pe dealuri cu mori de vânt; lacom şi visător, pândeam haiduceşte, pe genunchi şi pe brânci.
Şi ce se mai jucau fecioarele de-a mamele, cu păpuşi din cârpe umplute cu iarbă, iar eu salivam de foame şi de bucurie că uită de vaci şi pot să le fur laptele!
Mic şi bleg, eram cel mai cunoscut papă-lapte, dar am ajuns mare şi prost cu laptele din vacile fecioarelor; unele au murit mici; altele au murit mari: eu recunosc faptele!