La Biserica ”Sfântul Nicolae” din municipiul Galaţi a slujit, între 1642 şi 1654, în ani grei pentru ortodoxie, Sfântul Atanasie al III-lea Patelarie (1580-1654), Patriarh Ecumenic de Constantinopol. Actuala biserică din centrul Galaţilor este ridicată pe locul fostei mănăstiri în care s-a rugat Sfântul Atanasie Patelarie. Astăzi, o placă aşezată pe zidul vechii mănăstiri gălăţene, unde slujesc pr. paroh Ioan Postolache şi pr. profesor Costel Bulgaru, ne aminteşte vremurile când se ruga şi pe aici ”pribeagul Patriarh”.
Primul Altar
Nu se ştie data când a fost ridicat primul altar al Sfântului Nicolae la Galaţi. Istoricul Paul Păltănea ne scrie că mănăstirea exista la 1641, când beiul Moldovei Vasile Lupu a adus de la Constantinopol la Iaşi, cu trecere prin Galaţi, Moaştele Cuvioasei Parascheva. Oricum, la sosirea lui Atanasie la Galaţi, zidul nu era într-o stare prea bună. În august 1643, Atanasie îl înştiinţa pe ţarului Moscovei că ”trăieşte în Moldova, la Galaţi, lângă Dunăre, în Mănăstirea Făcătorului de minuni Nicoale şi că afară de ţar nu are la cine să alerge” după ajutor, ca să repare biserica, relatează A. P. Calimah. Patriarhul numea biserica de aici ”mănăstirea mea din Galaţi”. În 1653, a pornit după ajutor în Rusia. La întoarcerea, sub povara anilor şi a oboselii, Patriarhul pribeag Atanasie şi-a încredinţa sufletul Domnului, în Biserica ”Schimbarea la Faţă” din Lubensk-Ucraina. Era 5 aprilie 1654. După doar opt ani a fost canonizat şi acum rămăşiţele sale se găsesc în Catedrala din Harcov.
Catedrală a Galaţilor
Între 1839 şi 1845, pe locul fostei mănăstiri în care a slujit Patriahul Ecumenic, a fost ridicată actuala biserică. Iniţiativa a fost a ”egumenului Panaret” care a avut ”ajutorul orăşenilor gălăţeni şi 200 de galbini dăruiţi de arhiepiscopul Sinaitului Constanţiu”, ne înştiinţează Moise N. Pacu. Prima sfinţire s-a săvârşit în 1845 de către protoiereul Petru Procopie, cu binecuvântarea Episcopului Veniamin Roset de Roman. Zidită din cărămidă, Biserica ”Sf. Nicolae” este de dimensiunile unei catedrale şi are formă de navă. La interior este compartimentată prin două şiruri de coloane dorice. Pictura este în stil neobizantin. Catapeteasma este sculptată în lemn la 1856, de egumenul Chiril de la Fâstâci. Mănăstirea a avut statut de catedrală din 1877 şi 1903, după mutarea de la Ismail la Galaţi a reşedinţei Episcopiei Dunării de Jos. Aici a slujit Vlădica Melchisedec Ștefănescu, primul Episcop al Dunării de Jos. Tot aici, în 18 februarie 1990, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos a fost hirotonisit ca episcop-vicar cu numele de ”Gălăţeanul”.
Resfinţită în 2 mai 2009
La aflarea veştii că aici s-a nevoit un sfânt, din 2003, ÎPS Părinte Casian a început un şir de corespondenţe cu ÎPS Nicodim al Harcovului şi Bogoduhovului, Ucraina, cu scopul cunoaşterii mai bine a vieţii şi slujirii Sfântului Atanasie al III-lea Patelarie. Corespondenţa celor doi ierarhi a avut drept rezultat aducerea la Galaţi, în 26 octombrie 2006, a Moaştelor Sfântului Atanasie Patelarie. Demersurile au culminat cu proclamarea solemnă ca sfânt a lui Atanasie Patelarie, cu dată de prăznuire în 2 mai. În paralel, Biserica în care a slujit Patriarhul a fost restaurată, iar în 2 mai 2009 a fost resfinţită, primid ca ocrotitor şi pe Sfântul Atanasie Patelarie.
