Conacul boierului Tache Anastasiu din Călmăţui: Ruină boierească de patrimoniu şi veceu de... termopan!
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Conacul boierului Tache Anastasiu din Călmăţui: Ruină boierească de patrimoniu şi veceu de... termopan!
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Satul Călmăţui, comuna Griviţa, se poate mândri cu cel puţin două “comori”, cele două monumente de patrimoniu: Biserica din Călmăţui, cu hramul Sfinţilor Mucenici Gheorghe şi Dimitrie - şi Conacul boierului Dimitrie (Tache) Anastasiu (1836-1900). Familia elină Anastasiu este cea care, la începutul veacului al XIX-lea, a înfiinţat satul Călmăţui. Conacul din Călmăţui, monument de patrimoniu categoria B, este într-o avansată stare de degradare. Într-un dialog ilar între vechi şi nou, în curtea conacului boieresc tronează un modern punct sanitar din termopan, investiţie care a costat 150.000 lei, cu TVA cu tot.

O sală de grădiniţă

“Am încercat în ultimii ani să amenajăm într-una din camele fostului conac o sală de grădiniţă. Însă fiind clădire de patrimoniu, nu am avut voie să intervenim prea mult. Am făcut mici reparaţii şi ca să funcţioneze grădiniţa a trebuit să facem şi punctul sanitar”, ne explică Niţu Chebac, primarul comunei Griviţa.

Conacul din Călmăţui este una din casele în care a locuit juristul şi fostul prefect de Tecuci Tache Anastasiu (1836-1900). Tache este nepotul boierului Alexie Anastasiu şi, înainte de a trece la cele veşnice, el a lăsat Academiei Române Conacul din Călmăţui şi pe cel din Ţigăneşti. După moartea sa, în semn de recunoştinţă, Academia Română a înfiinţat o fundaţie şi cu veniturile familiei Anastasiu a transformat Conacul din Călmăţui în şcoală de opt clase. O vreme aici au învăţat carte copiii din Călmăţui şi din Griviţa. Documentele vremii arată că aici era o şcoală agricolă, unde fiii satului învăţau să facă agricultură. Elevii beneficiau nu numai de educaţie, ci şi de îmbrăcăminte gratuită. Ba chiar, cei cu rezultate deosebite erau îndrumaţi către şcoli înalte, spun arhivele Academiei Române.

Delăsare şi neputinţă

În ultimii ani, potrivit legii, Conacul boierului Tache Anastasiu a intrat în administrarea şi în grija Primăriei Griviţa.

La faţa locului, într-o zi de toamnă târzie, am surprins Conacul de la Călmăţui într-o stare de plâns. Pereţii imobilului sunt crăpaţi, scările fisurate, uşile vechi de peste un veac scârţâie a  suferinţă. "Din câte ştiu, în ultimele două decenii nu s-au făcut mari reparaţii. Doar s-a văruit. Prin anul 2000, în foişorul de la etaj au fost făcute mici reparaţii, fiindcă geamurile erau vechi şi sparte şi ploua în interior. În 2005, am încercat şi noi să reparăm o sală pentru clasa de grădiniţă; am tras apă curentă, am pus pompe de apă şi am făcut toaleta, lucrare care a ajuns 150.000 lei, cu TVA cu tot”, ne explică primarul de Griviţa.

DJCPN Galaţi zice că nu e bine

Numai că puţinele intervenţii asupra Conacul boieresc de la Călmăţui au fost făcute fără avizul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi. “În anii 2009 şi 2010 am sesizat Primăria Griviţa, după ce am ajuns la faţa locului, în legătură cu unele nereguli şi cu faptul că intervenţiile nu au fost realizate potrivit Legii patrimoniului naţional. Nu are ce căuta punctul sanitar în imediata apropiere a clădirii. Dacă ar fi cerut avizul nostru poate ar fi aflat că distanţa de protecţie în cazul unui monument de patrimoniu de la sate este de 200 de metri. În acest sens, am trimis adrese la Primăria Griviţa, dar nu am primit niciun răspuns”, spune Marius Mitrof.

Conacul lui Anastasiu trage să moară încet, încet la fel ca atâtea alte clădiri de patrimoniu. Poate noul Guvern şi administraţiile locale vor regândi situaţia monumentelor noastre şi poate vor găsi resurse pentru salvarea lor.

Citit 10333 ori Ultima modificare Luni, 14 Ianuarie 2013 17:13

5 comentarii

  • postat de Dumitru Stefanescu
    Duminică, 13 Ianuarie 2013 18:21
    D-na Maria Stanciu, nu este vorba, asa cum afirmati, de durerea mea materiala ci de cavalcada de cereri de retrocedare facute de biserica pt. bunuri exclusiv materiale. Nu eu am facut aceste cereri pt. multitudinea de bunuri exclusiv materiale la care faceti referire chiar in articolele dvs. Si asta in vreme ce suferintele materiale ale populatiei, reflectate si-n ziarul acesta sunt tot mai apasatoare. Caci de ce se pleaca de atata vreme in masa la munca in strainatate ? Va rog politicos sa nu distorsionati sensul afirmatiilor mele, din graba sau din alte pricini.
    0
    0
    Raportează
  • postat de M. Stanciu
    Duminică, 13 Ianuarie 2013 07:48
    Domnule Stefănescu, mai cititi odata si veti vedea că eu am scris... ”că Legea retrocedării va repune în drepturi (Biserica...), după nedreptățile declanșate la naționalizare, în 1948”, naționalizare care a venit după secularizarea averilor mănăstirești din 1863. E adevărat că secularizarea a fost, in parte, o reparatie pentru neam, pentru ca mai toate averile mănăstirilor mergeau la mănăstirile inchinate din Grecia.. Dar, pentru Biserica Ortodoxă Română, reparația aceasta nu a venit nici astăzi. Vă rog incă o dată sa cititi numai cîte mosii avea Mănăstirea Mavromol... Și să aflați,material vorbid, că tot vă doare materialul!, ce mai are astăzi. Nu am timp ăn această dimineață să iau punct cu punct afiormatiile Dv., care nu urmăresc altceva decît să distorsioneze ceea ce am scris. Până la umră, atâta vreme cât trăim într/un stat care încă garantează libertatea de exprimare și de opinie, puteți spune ce doriți. Adevărul e unul singur și dacă nu L-ați aflat, mai căutați. Nu în cometariile sterile si vădit răutăciuoase de pe internet, ci în Bisericile noastre...
    M. Stanciu
    0
    0
    Raportează
  • postat de Dumitru Stefanescu
    Sâmbătă, 12 Ianuarie 2013 21:00
    Doamna Maria Stanciu, intre afirmatiile judicioase pe care le faceti in raspunsul dvs. am gasit si exagerari extrem de daunatoare, zic eu. Scrieti dvs. ca „...in 1965, in vreme ce preotii zaceau in beciurile si inchisorile comuniste...” Chiar asa, toti preotii au fost inchisi ? Iar bisericile erau zavorate, daramate sau ce ? Urmeaza apoi, dupa mentionarea confiscarilor abuzive de catre comunisti, secularizarea facuta de Cuza, ca un act premergator celui din 1948. Ar trebui sa stiti ca pana si-n facultatile de teologie actul acesta al lui Cuza e reconsiderat azi si-ncadrat acolo unde ii e locul, la actiuni reparatorii pt. neamul romanesc dar si pt. biserica nationala, stiindu-se de daniile facute din vechime de unii domnitori catre Athos si care danii ajunsesera sa fie disproportionat de mari, mai ales sub fanarioti. In esenta problema de aici nu e a unei ”tagme”, ci de trecuta educatie plastica facuta in zeci de ani, printre picaturi, din cand in cand, unor elevi veniti la muzeu ”cu clasa”. Apoi mai e vorba de necesitati obstesti care trebuie administrate de reprezentantii ei alesi, si-n fata carora dreptul individual sau al unor institutii trebuie sa se-ncline. Totodata prejudiciile aduse celor mentionati la urma trebuie compensate cumva, fara vaduvirea comunitatii de bunuri ce deja aveau o utilitate bine stabilita. Pentru mine e trist faptul ca administratia laica , aleasa de obste, e nevolnica si ca devenim tot mai mult datori unor institutii sau particulari revendicatori. Vorbiti de o biserica inca persecutata, in fapt deloc saraca, mentionand si o alta sumedenie de bunuri de returnat. Intr-o lume in care majoritatea devine tot mai saraca iar o minoritate tot mai avuta -acesta fiind un proces recunoscut oficial, la nivel de sefi de state-restituirile si abilitatile unora, putini si tot mai ...alesi, de a le administra , repara, etc. devin revoltatoare pentru majoritate. Asta ar fi esenta problemei discutate aici. Doar ca riscam sa ne extindem in probleme de drept constitutional, de proprietate, de liberalism. In acest context sa nu uitam cum „a zburat” si „Libertatea”, cum cladirile vechi ale orasului sunt ”inchiriate” unei minoritati total necivilizate, toate prin neglijenta si neputinta NOASTRA. Faceti si afirmatia cum ca, va citez iar „cultura s-a nascut in cadrul Bisericii”. Doriti oare o tutela si pt. cultura ? Sa va banuiesc astfel c-ati fi adepta unui stat eminamente teocratic, eclesiocratic ar fi cam mult din partea mea dar...dar... Cat despre „dragostea de Dumnezeu” si „atasamentul fata de spiritualitatea bizantina” si fata de Arhiepiscop cred ca va-mbatati cu apa chioara, iertata-mi fie radicalitatea exprimarii, dar lucrurile-s mult mai lumesti, mai ...evanescente si mai putin ...serafice. Acele vile norvegiene cedate de comunitate bisericii sunt degradate cu rea credinta de dvs. la nivel de ”casute” , putand fi coborate astfel si mai mult , catre chirpiciuri, paiante. In fapt sunt niste cladiri P+ ! Ce D-zeu, am orbit cu totii ? Comunitatea actuala e responsabila si datoare pentru abuzurile facute de comunisti ? Insatietatea aceasta a bisericii pentru bunuri lumesti are si ea un capat , o limita? In ciuda retoricii dvs. voit ceremonioase , cu autoritate, va prefer stilul strict informal cu care ne-ati obisnuit, astfel de explicatii pro domo, partinice, nestandu-va bine. Si eu va multumesc, dar pentru cu totul alte productii. Si scuze pt. nepriceperea in redactare.
    0
    0
    Raportează
  • postat de M.Stanciu
    Vineri, 11 Ianuarie 2013 23:13
    Domnule Dumitru Stefănescu,
    problema retrocedării Palatului Episcopal a stârnit multă patimă, ură și indignare mai ales în rândul artiștilor plastici și, în parte, îi înțeleg. Viața liberă - colegii mei și eu - încă înainte de 2004, prin demersuri jurnalistice am încercat să semnalăm, să intervievăm reprezentanții autorităților locale în legătură cu viitorul muzeului. Memoria ziarului, poate chiar cea a internetului, au fel de fel de promisiuni consemnate și nesoluționate. Din nefericire, am consemnat atâtea promisiuni deșarte...
    Era clar după 1990, prin apariția Legii 18, apoi a Legii Caselor Naționalizate că ”restitutio in integrum” va deveni realitate. Și că tot păgubitul va fi repus după jumătate de veac în drepturi. Era evident că, după ani de persecuții la adresa Bisericii și a clerul, - care din păcate nu au încetat nici astăzi - Legea retrocedării îi va repune în drepturi, după nedreptățile declanșate la naționalizare, în 1948. DE acest tăvălug al confiscărilor, al furtului cu japca a suferit și Biserica Ortodoxă Română (dar și celelalte denominațiuni creștine, în alte părți ale țării).
    Palatul Episcopal - somptuoasa ctitorie a vrednicului de pomenire Partenie Clinceni, ridicată din banii Bisericii între 1897 și 1900, a intrat în atenția Statului comunist. Astfel că în 1965, în vreme ce preoții zăceau în beciurile și închisorile comuniste pentru vini imaginare, autoritățile comuniste au luat ce se mai putea lua de la Biserica Ortodoxă. Care mai trecuse printr-un proces de confiscare a bunurilor, la Secularizarea averilor mănăstirești din 1863, în vremea lui Cuza.
    În 1965, la Galați, Palatul Episcopal a fost naționalizat și, deloc creștinește, Episcopul Chesarie Păunescu a fost umilit, insultat, amenințat și izgonit din casa - Palatul Episcopal - pe care o ridicase, cu mari eforturi; palat prevăzut într-una din aripile sale cu mai multe spații pentru Mai Marele Țării, pentru Rege. Cum după 1948 și Regele și Biserica au căzut în dizgrația regimului comunist, la Galați, în 1965, a fost înființat Muzeul de Artă Contemporană, acum Artă Vizuală, în felul lui unic în țară.
    Firește că nu ne place să vedem că tagma plasticienilor se necăjește că nu mai are sediu; mulți dintre artiștii noștri au lucrări și expoziții remarcabile. Nu ne place, dar nici nu putem ignora sau minimaliza realitatea, fiindcă adevărul e evident. La Galați, Palatul Episcopal, ctitoria vlădicăi Partenie Clinceni, a fost retrocedat, printr-un act legal al Statului Român, încă din 2004. Și dacă ne dăm trăitori, europeni într-un stat de drept trebuie să aceceptăm că atunci când iei, trebuie să și înapoiezi... Nu putem ignora nici că starea clădirii este deplorabilă, ceea ce denotă că și a înteține este grea, dar a construi un palat?
    Ziceți că s-au dat vilele norvegiene, la schimb? Căsuțele acelea norvegiene sunt insignifiante pe lângă toate bunurile care au fost luate numai de la bisericile și mănăstirile din Galați. Vă invit să citiți mâine despre moșiile pe care le deținea Biserica Mavromol, în municipiul Galați și în tot județul și, mai departe, la Bacău și Putna și veți putea face o comparație...
    Domnule Stefănescu, nu poate fi vorba că muzeul este evacuat peste noapte, cum nici nu înțeleg de ce s-a asteptat sa se ajungă aici. În plus, de mulți ani, clădirea Palatului Episcopal din cunoștințele noastre stă pe o pernă de apă la 1,40-1,50 metri sub clădire... Fapt datorat pânzei freatice ridicate la Galați, zona din apropierea Lacului Brateș fiind și mai expusă acestui fenomen. Nu s-a gândit nimeni până acum câțiva ani că Palatul Episcopal trebuie restaurat. Dacă s-a gândit a rămas doar aici... Biserica, respectiv, Arhiereul Dunării de Jos, a găsit fonduri europene pentru salvarea clădirii. Ati fi dorit să o lase să se dărâme peste lucrările de artă și atelierele de lucru?... Până la urmă, starea unui imobil este responsabilitatea proprietarului...
    Cât despre reparatii fără evacuarea ”MAC”, domnule Stefănescu, nu poti repara ceva - nici măcar acasă - și să ții biblioteca, icoanele, tablourile și toate acareturile în praf, moloz, var și alte... suplicii.
    Vorbiți despre notorietatea Înalt Prea Sfințitului Părinte Casian și despre ”slăbiciunile” politicienilor locali de a nu-l refuza? Eu aș zice că e vorba de un atașament, de dragoste față de Dumnezeu, de valorile străbune, nepieritoare, inclusiv al câtorva politicieni care au dovedit prin fapte, nu prin vorbe și apariții de fațadă, că sunt fii ai Biserici Ortodoxe Române în care s-au născut în Duh, la botez... Cred că acest exercițiu de apartenență la o spiritualitate, la o cultură, în cazul nostru, cea bizantină, intră din ce în ce mai mult în conștiința noastră, pentru că face parte din matricea noastră spirituală... E firesc să fie așa.
    Peste aproximativ doi ani, când se va finaliza restaurarea, Palatul Episcopal va adăposti o colecție unică în cadrul Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos, care va ființa aici. Între ”piesele” de colecție unică vor fi de la Inocens și de la cruciulițele de sorginte creștină - datate la 268, de la Claudiu Goticul, la vechile odoare bisericești - viitorul muzeu va fi o expresie a culturii și spiritualității creștine românești de la Dunărea de Jos și nu numai. Cultura s-a născut în cadrul Bisericii și credem că viitorul muzeu gălățean va avea și o secție cu lucrările marilor clasici ale plasticii românești, dacă și MAV va dori. De altfel, Arhiereul nostru a si spus, la o sărbătoare de la Capela Palatul Episcopal, că există această posibilitatea acestui parteneriat.
    Dar cu această deschidere nu se rezolvă problema principală; plasticienii trebuie să se concentreze pentru a convinge autoritățile să găsească o soluție de perspectivă pentru MAC și nu una de provizorat. A plânge la nesfârșit, a arăta cu degetul către Înalt Prea Sfințitul Părintele Casian și a-l blama, când, de fapt, se cuvine mulțumire lui Dumnezeu - e o pierdere de timp. Toate demersurile arhierești sunt pentru gălățeni. Din cer nu va cădea nimic, dacă cei implicați stau și așteaptă și arată, acuzator, cu degetul...
    Domnule Stefănescu, poftiti la ziar și dacă aveți alte soluții viabile, cu respect le semnalăm și intermediem.
    Vă mulțumim că ne citiți!
    Maria Stanciu
    0
    0
    Raportează
  • postat de Dumitru Stefanescu
    Vineri, 11 Ianuarie 2013 10:41
    Draga d-na Maria Stanciu, vazand ca sunteti sensibila si la soarta cladirilor de patrimoniu, v-as ruga sa-mi spuneti cum de Arhiepiscopia a putut sa comita un act atat de anticultural si lipsit de patriotism local prin preluarea cladirii ce adapostea Muzeul de Arta Contemporana ? Nu era mai potrivit sa dea in continuare o proba de marinimie crestina prin a lasa, pentru comunitate, acel muzeu acolo iar reparatiile sa fie facute fara evacuare ci cu revenirea MAC in edificiul restaurat ? Asa pare ca BOR-ul, prin Arhiepiscopul local se-nscrie in linia rapace de preluari , in detrimentul comunitatii, a unor edificii pentru care se puteau gasi solutii alternative, mai ales ca orasul vorbeste, si aici nu ma refer la vorbele de claca atat de omniprezente, ca Arhiepiscopia a primit la schimb acele asa-numite „case norvegiene” de pe Domneasca. Si mai e de notorietate in oras ca Arhiepiscopul Casian e absolut de nerefuzat de catre politicienii locali.
    0
    1
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.