Campanie VL "Comori de patrimoniu"/ Un Tonitza din categoria Tezaur în Muzeul de Artă Vizuală

Campanie VL "Comori de patrimoniu"/ Un Tonitza din categoria Tezaur în Muzeul de Artă Vizuală
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nu, nu trebuie să mergi tocmai la Luvru sau la Tate Gallery ca să vezi capodopere, scumpe şi la propriu! Muzeul de Artă Vizuală Galaţi găzduieşte multe comori, una dintre ele fiind un tablou în ulei, semnat de Nicolae Tonitza: "Portret de băiat".  Cel mai important pictor interbelic, maestrul culorilor calde, culori ce se păstrează, iată, excellent, proaspete, de peste jumătate de secol (fotografie pusă la dispoziţie de Muzeu), fascinează întotdeauna prin ochii personajelor sale, care te străpung, negri, absorbind parcă realitatea ca un tunel între două lumi.

O valoare incontestabilă

Criticul de artă Mariana Tomozei Cocoş, muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, ne-a oferit o descriere detaliată a artistului şi a operei: “Una dintre cele mai frumoase lucrări din expoziţia permanentă a Muzeului de Arta Vizuală, aflata la etajul muzeului, este “Portret de băiat” de Nicolae Tonitza (1886- 1940). Tonitza este unul dintre creatorii care au continuat lecţia picturii lui Ştefan Luchian şi au avut o importantă influenţă asupra dezvoltării ulterioare a picturii româneşti. Trăsăturile esenţiale ale picturii sale sunt vizibile şi în această lucrare: capacitatea de a transpune caracteristicile proprii copilăriei, expresivitatea coloritului şi decorativismul tratării suprafeţei compoziţionale. Personajul este văzut din faţă, îmbrăcat într-un costum extrem oriental şi reţine atenţia prin puterea de expresie a coloritului şi prin acea capacitate de a surprinde candoarea şi prospeţimea expresiei copiilor, elemente specifice stilului lui Nicolae Tonitza. Fondul, tratat decorativ, pune în valoare personajul, subliniindu-i delicateţea trăsăturilor. Făcând parte din patrimoniul de artă modernă româneasca a muzeului, lucrarea a fost clasată în categoria tezaur.”

Şi nepreţuitul are preţ(uri)…

Dacă americanii sunt vestiţi pentru uşurătatea de a cumpăra tablouri pentru… preţul lor de piaţă şi nu pentru valoarea artistică, emoţie, sentiment, piaţa românească este mai sentimentală. Deci putem spune fără să greşim că un Tonitza este pur şi simplu nepreţuit! Chiar dacă este vulgar să vorbim despre bani şi despre Artă în acelaşi timp, am căutat şi să ne orientăm totuşi mai lumeşte, uitându-ne şi după cota de piaţă europeană a marelui maestru interbelic. Astfel, pe Gratificate.ro apare “Piaţa de artă”, care îl numeşte, fixând o dominantă cred cam categorică, “pictorul capetelor de copii”, dar şi “considerat în anii 30 cel mai important pictor roman în viaţă”. Notăm deci: “Preţul mediu annual (sic!) pentru picturile lui Tonitza era în 1995 de 10.232 euro” şi, comparând cu alţi maeştri cotaţi, este un preţ foarte mare.  “În iatac” “făcea”, în decembrie 2011, chiar 290.000 euro, fiind cel mai scump tablou vândut la Bucureşti, depăşindu-l şi pe Grigorescu (rămas la maxim 270.000), cel atât de cunoscut, încât îl vedem şi pe bancnotele de zece lei. Şi el în categoria Tezaur, din Patrimoniul Naţional, “În iatac” îşi datorează preţuirea, aflăm din aceeaşi sursă, faptului că, confiscat de comunişti dintr-o colecţie particulară, tabloul era celebru după expunerea îndelungată la Muzeul Naţional de Artă. Un alt portret Tonitza, ca şi în cazul portretului gălăţean, “Fiul pădurarului”, era cotat în 2011 la 115.000 euro. Ştefan Dimitrescu, prietenul maestrului, se vindea cu “doar”. 20.000 euro, cel mai scump. Colecţionarilor particulari li s-au retrocedat lucrări, dar foştii nomenclaturişti sau urmaşii lor s-au îmbogăţit după revoluţie vânzând scump tabloruri. Presa cita, printre alţii, cazul fostului ministru de Externe comunist şi ambasador în SUA George Macovescu, ale cărui tablouri, inclusiv Tonitza, medalii etc. au fost vândute excelent anul trecut de casa de licitaţii Artmark…

Dar la Galaţi nu vorbim despre piaţă şi colecţii particulare, ci despre  şansa şi celui mai sărac locuitor de a privi în Muzeu, la preţul modic al unui bilet de intrare,  o minune în ramă!

Un artist de talie internaţională

Născut la Bârlad în 1886,într-o familie cu cinci copii, şi stins în capitală, în preajma războiului  mondial, în 1940, pictorul şi graficianul a luptat în Primul Război Mondial, fiind luat prizonier la Turtucaia. În lagărul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria, având ocazia… de a picta peisaje însorite, ca şi mai târziu, în Dobrogea, alături de Şirato. A realizat portrete, peisaje şi compoziţii, dar şi pictură bisericească. Se spune că a fost pictorul "tristeţelor luxuriant colorate" şi a durerii celor săraci. Wikipedia informează că a urmat, din 1908,  la München,  Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste (Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase). În plină la belle époque, este influenţat de postimpresionişti, de pictura decorativă şi expune în atelierul său din Montparnasse. A expus la Veneţia, Amsterdam, Barcelona sau Bruxelles. Profesor şi rector al Academiei de Belle-Arte Iaşi, grafician de ziar, redactor la revista "Artele Frumoase"- sunt alte câteva faţete ale artistului.

Citit 1737 ori Ultima modificare Vineri, 21 Februarie 2014 17:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.