(iluzii la botul calului)
foaie verde frunză verde
iartă-mă sunt micul mare
într-o lume care pierde
înainte de iertare
într-o lume care trece
de la ana la caiafa
sunt nimicul foarte rece
când silabisesc otrava
uite-aşa doamnă otravă
beladonă şi mireasă
mătrăgună ţie sclavă
frunză verde foaie deasă
foaie deasă până toamna
îţi râvneşte umbra rară
şi i-o dai şi-o dă la doamna
mea di/stinsă cu vioară
doamna mea de verde cântă
şi când plouă şi când ninge
e un fel de ştimă blândă
nu se ia nu se di/stinge
doamna mea nu se mai poate
da aşa la întâmplare
dacă nu mai sunt păcate
foaie verde frunză care
