*„Ne putem prezenta la Avignon cu fruntea sus!”, spune regizorul Radu Dinulescu
Vineri, 21 martie, va avea loc premiera spectacolului „Trei nopţi cu Madox”, de Matei Vişniec, în regia lui Radu Dinulescu. Regizor internaţional, aproape gălăţean, brăileanul se poate legitima, printre altele, cu Premiul UNITER pentru regie sau cu Marele Premiu la Avignon. Speră să-l aducă la Galaţi şi pe autorul spectacolului care va fi jucat la vară, în limba franceză, la Festivalul de la Avignon. Decorul e realizat de scenografa teatrului, Lăcrămioara Dumitraşcu, şi cu imagini proiectate, „aproape ireale”, sintetizate de belgianul Armand Richelet-Kleinberg, „un artist cu mult geniu”, colaborator al regizorului de şapte ani.
- Va fi un spectacol uşor de transportat.
- Am căutat o piesă cu distribuţie mică, pentru o sală-atelier, nu foarte mare, pe care o avem acolo, cumva comparabilă cu sala studio de aici. O sală de sport care se transformă în una de teatru pe perioada lunii iulie, a festivalului. Pe urmă, textul i-a plăcut foarte mult şi lui Cristi Gheorghe, că a şi vrut să-l monteze. Şi ne putem prezenta la Avignon cu fruntea sus!
- Mai ales că aţi mai avut succes cu gălăţenii şi la „Himnus”, cu care aţi mers la Avignon.
- Nu numai atât, dar eu sunt gălăţean de origine. Pe Dan Căpăţână îl ştiu de 20 şi ceva de ani, pe Lică Dănilă, de vreo 40, am jucat cu el şi în teatrul de amatori. Bâtcă e deja la al treilea spectacol în limba franceză în care joacă şi merge cu mine la Avignon. Aici, toate rolurile sunt aproximativ egale. Dan Căpăţână, Aureliu Bâtcă şi Florin Toma ar avea, să zicem, rolurile principale, dar o foarte bună „partitură” are şi Petronela Buda; are câteva monoloage foarte frumoase, e un rol foarte spumos, cu umor. Un rol secundar, al măturătorului, jucat de Lică Dănilă, şi el are o „partitură” foarte bună, spumoasă.
- Cum e cu învăţatul francezei?
- I-am şi testat un pic. Dan ştie franceză, a făcut la şcoală, a şi jucat în turneu, cu Purcărete în Franţa, Aureliu a jucat deja în două spectacole în limba franceză. Petronela nu va avea probleme să înveţe, are o minte foarte ageră. Acţiunea nu se întâmplă în Franţa. Este un spaţiu nedefinit, dar destul de balcanic, iar faptul că actorii noştri vor avea un accent nu va face decât un deliciu spectacolului. Eu am speculat cât am putut elementul acesta de lume stranie. Subiectul este foarte simplu: toţi cei din scenă au avut de-a face, în ultimele trei nopţi, cu un individ care apare în acelaşi timp în locuri diferite şi fiecare a petrecut noaptea cu el. Spectacolul are o anumită relaţie şi cu lumea cinematografului – fiecare personaj îşi închipuie că este sau Rich din „Casablanca”, sau Marlene Dietrich din „Îngerul albastru”, unul se identifică cu farul în care locuieşte, Bâtcă se crede Robert de Niro din „Taxi Driver”. Şi imixtiunea supranaturalului, bizarului, sunt foarte balcanice. Cu umor, ridicol, un grotesc extraordinar chiar, din dorinţa balcanică de a fi vestic.
- De ce Vişniec? Şi cum?
- Cu Vişniec mă ştiu de peste 30 de ani. Pregătind un spectacol pentru Avignon, ştii că Vişniec are deja un filon puternic francez, teatrul lui este foarte bine primit în lume. În fiecare an, sunt cel puţin patru-cinci spectacole Vişniec la Avignon. Are deja regizori care l-au montat în mai multe variante. Textul e mai pe placul francezilor, bate mai mult spre absurd, iar francezii sunt mari amatori de teatru absurd. De fapt, Avignonul este un târg – te duci acolo ca să fii vândut mai departe.
