Trenul cu haine de mireasă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(poate îl vede marmora de matematică, domnişoara Corina Pralea)

pe rochia cu străzi în perspectivă îmi fuge gândul…parcă şi acum

o văd plângând pe marginea ferată sub farmecul desenelor de fum

din depărtare tot mai depărtare din cerul nalt ca mânurile ei

când încă nu ştiam ce e păcatul şi mă temeam de zei şi dumnezei

şi nu puteam să aflu niciodată de ce plângea acolo printre spini

în loc să vină să rămână veşnic în ochii mei de câteva lumini

în loc să-şi izgonească resemnarea în faţa vieţii şi a morţii când

mărfarul plin cu haine de mireasă a dus-o prea devreme în pământ

mă uit la cruce doar două cuvinte e tot ce mai citesc din plânsul ei

păzit acum de greieri şi de fluturi printre adânce foşnete de tei

printre înalte murmure bizare şi grele de acum până atunci

când rochia cu străzi în perspectivă purta ochi mari şi mânuri foarte lungi

Citit 862 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.