* Punerea sub semnul alegerii a orei de istorie nu ajută la formarea viitorului cetăţean *
Ieri, 19 mai, în a doua zi a simpozionului internaţional „Dialog interdisciplinar în cercetarea academică”, organizat de Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie din Galaţi, dezbaterile s-au axat pe aspecte care, de ceva vreme, îi pun pe gânduri pe istorici, pe actualii şi viitorii dascăli de istorie.
Îngrijorarea este legitimă, de vreme ce ministerialii şi aleşii noştri au pus sub semnul alegerii studiul istoriei în învăţământul liceal. Şi potrivit programei pentru liceele tehnologice sau clasele cu profil tehnologic, din toamnă, numărul orelor se va reduce de la două la una singură pe săptămână. Pentru că la dezbateri erau studenţi la Istorie, viitori dascăli de istorie, îngrijorarea şi-a spus cuvântul…
„După unele recomandări, noi - românii - nu ar mai trebui să ne considerăm români, cu istoria noastră, limba noastră, cultura şi spiritualitatea noastră, a spus conf. dr. Mihaela Denisia Liuşnea, secretar ştiinţific al Facultăţii de Istorie, Filozofie şi Teologie din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos". Atâta vreme cât doar 3 la sută din PIB este alocat educaţiei, e clar că acel sistem de învăţământ nu va fi eficient, pentru că o alocaţie bugetară mică nu-mi oferă posibilitatea educaţiei”.
Sistemul Bologna, criticat
Interlocutoarea a criticat şi sistemul de învăţământ Bologna, sistem care se bazează pe experienţa americană, şi care este unul străin sistemului de învăţământ european.
„Europa are o cultură şi o civilizaţie de mii de ani şi a avut întotdeauna un sistem de învăţământ solid. Personal, nu înţeleg de ce, de câţiva ani, s-a renunţat la dubla specializare care, într-o lume în continuă mişcare, în continuă informatizare, ar fi trebuit susţinută, promovată şi dezvoltată. Cu atât mai mult, acest sistem de învăţământ este unul străin nouă, care ar trebui să ne atragă atenţia”.
„Noi, românii, avem o istorie, o cultură şi o spiritualitate care nu s-au format acum una-două sute de ani. Istoria noastră s-a format odată cu poporul nostru, cu limba noastră şi cultura noastră şi au la bază spiritualitatea bizantină. Din această perspectivă, trebuie să discernem atunci când ni se propun modele din medii catolice sau protestante. Toate aceste modele care vin dintr-un spaţiu străin nouă şi care nu pot fi adaptate în orice condiţii devin, la un moment dat, «forme fără fond»”.
Participanţii şi-au manifestat îngrijorarea faţă de disponibilitatea unor aleşi trimişi în forurile europene de a accepta orice condiţie, orice model care nu are nimic în comun cu ceea ce este românesc, chiar european. Ba chiar, pentru unii europarlamentari, graniţa Europei înspre răsărit este la Prut şi nu la Munţii Urali!
„În aceste condiţii, profesorul de istorie, studentul la istorie, ca viitor profesor, trebuie să discearnă, nu trebuie să prezinte faptul istoric trunchiat, partinic”, a spus între altele părintele conf. dr. Gabriel Pandele.
Cum toate acestea s-au întâmplat la un seminar ce ne propune abordarea interdisciplinară a unor aspecte de istorie, interlocutorul le-a recomandat celor prezenţi ca istoria să fie privită, citită, trăită şi cercetată nu numai pe orizontală, ci şi pe verticală. Mai multe veţi afla în cadrul unui interviu pe care l-am realizat cu părintele Gabriel Pandele.
