(despre secure)
Nu ştiu unde şade Maria,
da-mi scrie a naibii de bine;
citesc şi nu-mi vine a crede
şi nici s-o cred vie nu-mi vine.
Nu ştiu de-am văzut-o vrodată –
ce timp şi ce vreme aiurea
să-mi treacă Maria-n uitare
şi eu să rămân cu securea
pe care mi-a dat-o atuncea,
când nici nu credeam dacă este
Maria sau altă femeie,
să intru viteaz în poveste,
să tai tot ce-mi şade în cale,
să-mi scrie a naibii e bine…
citesc şi nu-mi vine a crede,
şi nici s-o cred moartă nu-mi vine.
