(despre secure)
Nu ştiu unde şade Maria,
da-mi scrie a naibii de bine;
citesc şi nu-mi vine a crede
şi nici s-o cred vie nu-mi vine.
Nu ştiu de-am văzut-o vrodată –
ce timp şi ce vreme aiurea
să-mi treacă Maria-n uitare
şi eu să rămân cu securea
pe care mi-a dat-o atuncea,
când nici nu credeam dacă este
Maria sau altă femeie,
să intru viteaz în poveste,
să tai tot ce-mi şade în cale,
să-mi scrie a naibii e bine…
citesc şi nu-mi vine a crede,
şi nici s-o cred moartă nu-mi vine.
Da-mi scrie a naibii de bine Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DIRECT (psalmul apropierii definitive) Documentare... la „Evaziunea Sentimentală” (II) Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (I) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” COSTUM de GALĂ (buletin Veşnico/Logic) ”I-e ruşine omenirii să vă zică vouă...!”
Mai multe din această categorie:
