Cântând în baie

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(la etajul trei fără un sfert)

Cântând în baie una-două arii

din opere uitate…jucărele

aud pe sus, pe jos…minoritarii

zic-toacă pentru patrie manele!

Într-un moment de mică supărare,

calc pe săpun şi cad frumos în cadă,

iar apa face valuri, se dă mare…

dar unde-i Arhimede să mă vadă?!

E mare cada. Parc-ar fi decadă.

Înghit puţin, rămân la suprafaţă.

Nu am tubwatch la mine să mă scoată.

Ooo, evrika! Scot dopul! Sunt în viaţă!

Şi mă aşez pe marginea-ntâmplării,

în perspectiva raţiunii pure…

Vine pe kant indiferenţa mării –

logos docil şi murmur pe secure.

Manelele mă iau din gândurare.

S-apropie pereţii…Ce albastră

e altă sferă!…Parcă văd cum sare

cu tot cu baie plânsul pe fereastră.

Aş vrea măcar în cot să am durere

şi-un vierme hâtru-n silă să mă roadă,

decât s-aud, să ştiu că mi se cere

să nu mai cânt în baie niciodată!

Scot freza pe fereastra mititică.

E miezul nopţii. Nu mă uit la ceas.

Strig: jos! Strig: sus! Dar mi se face frică

şi-mi trece un always pe lângă nas!

Citit 752 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.