Ştii tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul ne/răbdării,
să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând?
cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde?
cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând?
cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare
când în pururea (ca tine)/ nu-i nici marea cea mai mare?
Vezi cum bate! ştii cum bate!/ nu-i nimic! lasă-l să bată!...
(dacă n-are ce să facă,/ stă-n pustiu şi bate vântul)...
[după el...apocalipsul!/...(cică unii!...cică alţii!...)]...
Orişicine-ar fi...zadarnic,/ n-are cum să-ţi ia oricândul,
n-are cum să-ţi ia oricumul,/ n-are cum să-ţi ia oricâtul...!
tu ai cum: ia-l cu frumosul,/ şterge-i răul şi urâtul!
Când tu eşti un mic şi singur/ şi naiv şi scump titanic,
şi-i de/scrii (pe faţă) rostul,/ şi (nu) poţi fi fals, urându-l,
se topesc frumos gheţarii,/ şi rămâne goală marea...!...
Cine plânge-n pumni (aiurea)/ şi (aiurea) bate vântul?!
