Marţi, 19 mai, la Muzeul de Istorie, în casa pârcălabului Cuza, Simpozionul Naţional „Întâlnirile de la Mânjina”, pentru prima oară desfăşurat acum la Galaţi, după ce inundaţiile au dus la evacuarea conacului pârcălabului Costache Negri, unde s-a clădit istoria Unirii, a beneficiat de prezenţa multor cercetători din ţară!
Printre prezentări, s-au vizitat şi secţiile muzeului, iar azi participanţii la simpozion vor vizita, la Brăila, mănăstirea Măxineni, şi, în judeţ, Casa Bengescu din Iveşti şi, bineînţeles, conacul Mânjina.
O vedere inedită: revoluţionari cu pensie de la sultan
La lansarea volumului-omagiu la cei 80 de ani ai prinţului-savant Mihai Dimitrie Sturdza şi a unei enciclopedii boiereşti, coordonate de domnia sa, au punctat directorul Muzeului, prof. Cristian Căldăraru, decanul Facultăţii de Istorie, conf. univ. dr. Ivan Ivlampie, genealogistul de marcă ieşean Sorin Iftimi, dr. Mihail Ion Gorgoi, directorul Muzeului Peleş, iar prefectul Dorin Otrocol, „pârcălabul” actual, a salutat cu suflet evenimentul.
Cuceritor prin eleganţă şi modestie, prinţul exilat (arestat la 17 ani pentru că ar fi înfiinţat o „o organizaţie subversivă“ de elevi, a trăit apoi în Franţa, funcţionar la Externe, chiar interpret lui de Gaulle şi d´ Estaing la întâlnirile cu Ceauşeştii) a evocat „emoţiile, succesele şi eşecurile unei cariere de cercetător şi de publicist”.
Despre înaintaşul său vodă Mihail Sturza, cel care a înfiinţat Porto-Franco şi ne-a modernizat urbea (str. Mihai Bravu îi poartă, recunoscătoare, numele), fondator al primei universităţi (Academia Mihăileană), autocrat într-o lume de dictatori, am aflat că nu i-a extrădat în Rusia pe revoluţionarii paşoptişti moldoveni (n-a fost nicio vărsare de sânge!), ci i-a arestat… la mănăstiri, trimiţându-i apoi la Constantinopol, unde „sultanul le-a dat pensii - lucru puţin ştiut” şi le-a permis să plece la Paris. Entuziasmul revoluţionar putea fi „chiar păgubitor pentru ţară”, determinând intervenţia ţarului autocrat („de-abia aşteptau trupele ţarului Niculae să aibă un pretext de a trece graniţa şi de a pune ordine rusească”), dacă domnitorul n-ar fi stăpânit situaţia. „Am făcut cercetări la Paris, în Arhivele Masoneriei române”, parte din cele ale Masoneriei franceze, a explicat istoricul.
Închise publicului, ele fuseseră confiscate în 1940 de Reichul german, confiscate de sovietici din Germania şi returnate în anii ´50 Franţei. Astfel, a putut studia… „culisele unei mari iluzii revoluţionare, fără multe fundamente politice, care până la urmă a reuşit doar în România”, care s-a constituit ulterior ca stat modern…
