În anul Sfinţilor Capadocieni, era firesc ca reunirea celor aproximativ 1.000 de elevi la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Buciumeni să aducă în atenţie învăţătura Sfântului Vasile cel Mare şi calitatea sa de neobosit Dascăl al tinerilor. Iniţiată de Arhiereul locului - Prea Sfinţitul Casian Crăciun, a XV-a ediţie a „Dialogurilor duhovniceşti” de la Mănăstirea Buciumeni a acaparat interesul elevilor gălăţeni şi brăileni, şi nu numai, din mai multe puncte de vedere.
Tinerii au fost interesaţi de viaţa exemplară a Sfântului Vasile cel Mare (330-379), ale cărui fapte - deşi a trăit numai 49 de ani, ultimii nouă fiind Arhiepiscop al Tronului Cezareei Capadociei - vorbesc până astăzi. Acest „prieten al lui Hristos” vorbeşte şi astăzi prin înalta Teologie, prin credinţa şi prin faptele sale alese. De aceea i s-a mai spus şi „Împăratul Cuvintelor”.
„Un copil bătrân…”
Întrebaţi ce aspecte din viaţa Marelui Vasile iubesc mai mult, elevii aflaţi în pelerinaj la Buciumeni au reţinut: „Istoricii şi biografii au consemnat despre Sfântul Vasile cel Mare că în anii de studiu din Atena, capitala Greciei, toţi studenţii (bobocii) din anul întâi trebuiau să primească botezul, un fel de ritual păgân, cam ruşinos şi brutal, povestea Luminiţa Drăgan, din Episcopia Tulcei. Maturitatea şi credinţa tânărului capadocian i-a determinat pe studenţii mai mari din Atena să nu-l mai forţeze pe tânărul Vasile să se supună acelui botez. De aceea, i s-a mai spus un copil bătrân sau un bătrân copil…”
„M-ai învins, Galileene!”
În perioada studiilor, Sfântul Vasile cel Mare l-a avut coleg pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361-363). Se cunoaşte că împăratul a renunţat la creştinism trecând de partea ereticilor arieni, de aici numele de „Apostatul”.
„Ajungând mai marele imperiului, Iulian a trimis vorbă că va veni în eparhia Sfântului Vasile cel Mare - Cezareea Capadociei - şi atunci când va veni să fie aşteptat cu daruri, cu o sumă mare de bani, reţinea eleva Eugenia C. din Galaţi. Numai că Marele Vasile, preocupat pentru binele celor necăjiţi, nu s-a supus, însă i-a trimis fostului coleg de studii ce avea mai bun - trei litii, pâini binecuvântate. Păgânul împărat Iulian, nemulţumit, a aruncat pâinea cu dispreţ şi i-a trimis Marelui Vasile ameninţări şi un… braţ de fân! „Fiecare dă ce mănâncă el!, a spus mucalit Sfântul Vasile cel Mare. Eu i-am dat pâine, el îmi trimite fân!…”
Amintim că scurta domnie a lui Iulian Apostatul s-a sfârşit în mod nefericit, în timpul unei incursiuni împotriva perşilor. „M-ai învins, Galileene!”, a recunoscut în ultimele clipe împăratul Iulian Apostatul, când o săgeată otrăvită i-a străpuns pieptul.
Prietenie exemplară
Revenind la Sfinţii noştri Capadocieni, tinerii participanţi la „Dialogurile duhovniceşti” de la Buciumeni nu au trecut cu vederea peste prietenia exemplară dintre Marele Vasile şi Sfântul Grigorie de Nazianz, cunoscut drept „Teologul” (330-390). Cei doi Capadocieni, împreună cu Sfântul Grigorie de Nyssa (335-395), fratele cel mic al Marelui Vasile, au înnobilat Biserica Creştină prin înaltele învăţături şi dogma privind „deofiinţimea” Sfântului Duh cu Tatăl şi cu Fiul.
Cei trei Capadocieni sunt cei care au stabilit normativ şi definitiv dogma Prea Sfintei noastre Treimi la cel de-al II-lea Sinod Ecumenic din anul 381. Înalta prietenie dintre Marele Vasile şi Sfântul Grigorie Teologul a rămas însă de referinţă în întreaga istorie a creştinătăţii, în întreaga Biserică. Se spune că aceştia nu cunoşteau decât „drumul spre şcoală şi drumul spre Biserică”… Acest model de prietenie l-au remarcat mulţi dintre elevii care au participat la a XV-a ediţie a Dialogurilor Duhovniceşti de la Mănăstirea „Sfânta Treime” de la Buciumeni, Eparhia Dunării de Jos.
Dea Domnul ca prietenia lor cu cuvântul din Cuvânt să nu fie doar episodică, doar atunci când sunt pelerini.
