(text dictat de doamna Ioana, întru memoria soţului său, Titi Chirilă)
Maci albi şi maci roşii în lanul de grâu
îmi amintesc pâinea din mâinile tale
când veneai repede sau încet
din deal sau din vale
şi spuneai săru’mâna şi spuneai un surâs
printre ziua de ieri şi ziua de mâine,
şi ziceai frumos, foarte frumos:
iată, femeie, o pâine!
Pâinea aceea îmi aminteşte cum treceam
împreună prin lumea asta frumoasă,
cum împărţeam singurătatea la doi
şi dragostea nu pleca de acasă,
cum din când în când lângă pâine lăsai
un mac adus drept spovedanie şi iertare
şi-mi şopteai doar patru cuvinte minunate:
iată, femeie, o floare!
