(se dăruieşte doamnei Gabriela Mihai, drept semn de pe/trecere prin această lume acum şi la mulţi ani)
cade luna până-n crâng
sângele-nverzeşte-n piept
lacrimi pe piciorul stâng
lacrimi pe piciorul drept
tu erai când nu erai
eu te căutam visând
umpleam gurile de rai
cu greşeli şi flori de rând
n-a mai ricoşat un glonţ
tras trasor din ochii blânzi
şi-a rămas floarea de colţ
vie moartă în oglinzi
şi de asta cade luna
şi se sparge până-n crâng
îngerii întotdeauna
lacrimă cu ochiul stâng
