Târfa cartierului a născut dimineaţă/ un copil care este al nostru/ al tuturor aşa cum sunt barjele de pe Dunăre încărcate/ cu dureri minerale/ aşa cum este a noastră a tuturor această moarte precum o/ sacoşă de rafie (Anca Şerban Gaiu – Dimineaţă)
Ancorată afectiv într-un trecut ars cu nerăbdare, cu patimă şi cu o stranie bucurie, poeta Anca Şerban Gaiu îşi consumă prezentul artistic fâlfâind graţios printre reperele ce i-au marcat existenţa; de aici, poate, forţa epică şi lirismul debordant care-i susţin ca o armătură mirobolantă structura poemelor, de aici - ideea de substanţă şi realism evidenţiată de comentatori.
„Cred că poeta Anca Şerban Gaiu este la un nivel valoric constant - destul de sus, dar şi la nivelul greşelilor rămâne constantă: uneori este excesiv de descriptivă şi are o prea mare aglomeraţie de metafore.” (Andrei Velea)
„O poezie care emoţionează; empatizează cu oamenii în suferinţă; este plină de nostalgie şi tristeţe, dar şi de bucuria unor trăiri.” (I. Gh. Tofan)
„Aminteşte de Ilarie Voronca; se încadrează bine în spaţiul propus; în poemele scurte reuşeşte mai bine.” (Matei Leonard)
„Un du-te vino între imagini ce ţin de realitate şi cele care ţin de imaginaţie; are forţă lirică şi realism.” (Gelu Ghemiş)
„Să scape de aglomerarea de metafore!” (Octavian Miclescu)
„I-ar trebui mai mult mesaj decât metaforă; delirul metaforic pare gratuit şi o poate duce la pierderea esenţialului.” (Cristina Dobreanu)
„Are imagini reuşite şi comparaţii bizare; mi se pare că vine cu ceva nou faţă de altădată.” (Sabina Penciu)
„Are sintagme îndrăzneţe dar neexplicitate liric; are zone de exprimare bombastice; face concesii gustului comun; să-şi urmeze instinctele ce ţin de mecanica ei interioară; apetenţa pentru exotic mai trebuie temperată.” (Stela Iorga)
„Am rămas cu muzica pe care a adus-o, iar lucrurile care rămân contează.” (Carmen Neacşu)
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, citeşte Victor Cilincă.
