* Argumente istorice (3) *
„Pe aceste meleaguri dunărene şi pontice a luat fiinţă cel mai vechi leagăn de civilizaţie al poporului nostru, consemna în anul 1981, Înalt Prea Sfinţitul Antim Nica, Arhiepiscopul Tomisului şi al Dunării de Jos, în prefaţa volumului Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos, în trecut şi prezent. Aici, pe pământul strămoşilor noştri, a pătruns pentru prima dată lumina Evangheliei, pentru care numeroşi sfinţi mucenici şi-au vărsat sângele…”
Menţionam - în contextul istoriei primelor veacuri creştine - importanţa mormântului paleocreştin de la Bărboşi-Galaţi, care trebuie pus în contextul martiriului Sfinţilor Epictet şi Astion de la Halmyris (din judeţul Tulcea, care au pătimit într-o zi de 8 iulie, din anii 298-303), a muceniciei Sfinţilor de la Niculiţel - Zotic, Atal, Camasie şi Filip care şi-au dat viaţa mărturisindu-L pe Hristos într-o zi de 4 iulie, în veacul al IV-lea.
Tot pentru Hristos au pătimit şi Sfinţii Flavian (25 mai) şi Filip (4 iunie), şi tot în nordul Scythiei Minor a murit pe Altarul credinţei un subofiţer din Armata Romană, pe nume Aurelius Gaius, venit aici de prin părţile Frigiei, consemnează istoricii. Mărturii sunt şi la Dinogeţia, localitatea Garvăn de astăzi, dar şi la Silistra, din spaţiul bulgar.
Faptele de ieri, dar şi de astăzi, au fost reactualizate la Dunărea de Jos, de actualul Arhiereu al locului - Prea Sfinţitul Casian Crăciun. Încă ne sunt vii momentele de înaltă trăire duhovnicească pe care creştinii din Galaţi le-au parcurs în toamna anului 2004, când - prin grija actualului Arhiereu al Dunării de Jos - în Catedrala Episcopală a Galaţilor au fost aduse la închinare şi cinstire Moaştele Sfântului Dasie de la Durostorum, Silistra de astăzi din Bulgaria.
Acest soldat al lui Hristos este unul din cei „60 de martiri” (pr. dr. Mircea Păcurariu - IBOR, vol. I) care a înscris în istoria creştinismului de la Dunărea de Jos, şi nu numai, pagini de neuitat. În 2004 se împlineau 1.700 de ani de la martiriul Sfântului Mucenic Dasie, moment pe care Înalt Prea Sfinţitul Ilarion, Mitropolit de Durostorum, Silistra - Bulgaria, vechi prieten al românilor şi al gălăţenilor, l-a marcat prin susţinerea unor manifestări duhovniceşti de înaltă ţinută.
Manifestarea de la Silistra din Bulgaria a fost continuată în 27 noiembrie 2004, în Catedrala Galaţilor, când au fost aduse Moaştele Sfântului Mucenic Dasie. Aşa ne-am făcut şi noi părtaşi la „lecţia muceniciei” şi am aflat că acest „soldat” al lui Hristos a fost martirizat în anul 304, după toate datele, pe pământ românesc la Axiopolis (astăzi, Cernavodă).
Tânărul Dasie era unul din camarazii din garnizoana Legiunii a XI-a Claudia de la Durostorum şi cu prilejul Saturnaliilor - o sărbătoare păgână, în care dezmăţul era la el acasă - Dasius a fost ales „regele Saturnaliilor”. Refuzând „plăcerea” de a face orice, tânărul a ales un sfârşit pământesc demn, refuzând să se supună ordinelor împăratului păgân şi să se închine la idoli.
Pârât legatului Bassius, acesta a poruncit să fie dus la închisoare. A fost judecat, dar tânărul soldat L-a mărturisit mai puternic pe Hristos, numindu-se „soldat, după stare”, şi „creştin după numele cel ales”.
„Sfântul Mucenic Dasie este Sfântul celor două Biserici: Biserica Ortodoxă Bulgară şi Biserica Ortodoxă Română. În istorie, ne-au unit mucenicii, spunea la acea dată Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos. Şi când ne unesc mucenicii, avem acelaşi crez, aceaşi Biserică, chiar dacă locuim pe teritorii diferite şi vorbim limbi diferite…”
În Răsărit, Biserica a mers odată cu neamul
Despre rolul pe care l-a avut Biserica Ortodoxă în formarea fiinţei etnice a popoarelor din Răsărit, ne explică părintele dr. Dumitru Stăniloae, în volumul „Naţiune şi creştinism”.
„Biserica Ortodoxă s-a adaptat fiinţei etnice a fiecărui popor în aşa măsură, încât a devenit pentru fiecare o Biserică naţională. Biserica a mers în Răsărit întotdeauna cu neamul, şi-a însuşit aspiraţiile lui, a sintetizat misiunea ei sfântă cu grija pentru apărarea şi întărirea neamului şi peste tot - între învăţăturile ei revelate şi manifestările sufletului etnic - s-a creat o sinteză care a făcut fiecărui neam Biserica familiară”.
Astăzi este arhicunoscut faptul că Biserica Ortodoxă Română a avut rolul principal în formarea limbii şi a poporului român, fapt care presupune existenţa unei organizări bisericeşti, dar şi a unei „rezistenţe” spirituale pe care au asigurat-o sfinţii, martirii şi mucenicii neamului.
Foto: Arhiva EDJ
