Religia în vacanţa mare

Religia în vacanţa mare
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pentru elevii noştri mai mari ori mai mici este vacanţa mare. Pentru copiii cu drag de cuvântul Scripturii, vacanţa nu înseamnă însă absentarea de la cele mai importante momente din viaţa unui creştin -  participarea la rugăciune, în special, la Sfânta Liturghie de duminică sau de la sărbătorile mari.

Cel puţin aşa ne-a dat a înţelege un copil în vârstă de 8 ani, pe nume Andreea Rusu, elevă a Şcolii nr. 29 din municipiul Galaţi, prezentă la sărbătoarea de la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din 24 iunie.

Andreea o însoţea pe bunica ei la sfinţirea noului Altar, cu hramul Sfântului Dosoftei şi al Sfântului Nectarie şi radia toată de bucurie; bucurie pe care creştinul o adună din credinţa curată în Dumnezeu şi din înţelepciunea care vine cu vârsta şi abia atunci când omul înţelege rostul trecerii lui prin această lume. Andreea are opt ani, dar este un copil înţelept…

„Faptul că sunt în vacanţa mare e un motiv în plus să merg la biserică - ne-a mărturisit Andreea. Am însoţit-o pe bunica şi mă bucur că am reuşit să venim şi aseară, la priveghere, şi astăzi la Sfânta Liturghie. Am mai fost la rugăciune, dar de această dată a fost ceva aparte. Mi-a plăcut slujba şi mi-a plăcut cum a predicat şi Prea Sfinţitul Casian. Am dorit să ne sfinţim, trecând prin Sfântul Altar şi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat să ne împlinim această dorinţă. Aseară (e vorba de 23 iunie) era atâta lume că nu ne-am încumetat să rămânem, aşa că am venit astăzi şi ne-am bucurat de sfinţenia acestei biserici, de frumuseţea pomilor şi a florilor din grădina frumoasei Biserici care am înţeles că se aseamănă cu Mănăstirea Sihăstria, unde s-a nevoit părintele Cleopa…”

Copila ne-a mărturisit că se bucură că face ora de religie. „Ne-am întristat când s-a îmbolnăvit doamna noastră profesoară de religie, pentru că nu avea cine să ne explice lecţiile. La orele de religie am înţeles mai bine viaţa şi minunile Mântuitorului, mai ales, am înţeles pilda cu pescuirea minunată şi cea cu înmulţirea pâinilor şi a peştilor”.

Andreea este un copil minunat şi destul de matur în abordarea aspectelor ce privesc viaţă creştină, „aspecte” facultative pentru mulţi oameni mari, „pentru care e suficient că s-au botezat”…

„La şcoală, la ora de religie, învăţăm cum ar trebui să ne purtăm ca fiii ai Bisericii, dar eu cred că abia când vii la Liturghie şi la rugăciune începi să prinzi câte ceva din… abc-ul credinţei noastre. Eu mă bucur de fiecare oră de religie şi acum sunt şi mai bucuroasă că sunt în vacanţă şi pot să merg mai mult la Biserică, să continui ora de religie. E o pace care vine din rugăciune şi asta-mi face bine…”

Am admirat acest copil, matur pentru vârsta lui, şi ne-am spus ca pentru noi că dacă ar gândi atât de curat şi atât de frumos generaţiile care se ridică, viitorul lumii în care trăim ar fi altul. Gândiţi-vă ce frumos ar fi într-o o lume ridicată pe puritatea copilăriei şi  pe principiile sănătoase ale moralei creştine.

Citit 834 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.