Care este EXPONATUL LUNII, la Casa Cuza

Care este EXPONATUL LUNII, la Casa Cuza
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Luna aceasta, exponatul lunii la Muzeul „Casa Cuza Vodă” este „ia din zona Vrancei”. Portul popular românesc este asemănător, în linii generale, pe tot cuprinsul ţării, deosebirea constând în amănunte decorative, croială şi formă. Având la bază o veche moştenire materială şi spirituală, fidelă prototipurilor iliro-dacice, portul popular a evoluat semnificativ de-a lungul vremii, abordând diverse tipuri şi variante, a căror frumuseţe şi bogăţie sunt bine creionate, înscriindu-se astfel în registrul celor mai valoroase creaţii ale artei populare româneşti.

La începuturi, mijloacele tehnice prin care se confecţionau diversele piese ale portului popular erau destul de modeste, iar materialele se realizau exclusiv în cadrul gospodăriilor ţărăneşti. Cu toate acestea, ornamentaţia bogată realizată cu măiestrie reuşeşte să uimească. Decorarea costumelor populare româneşti ţine atât de poziţionarea cât şi de compoziţia motivelor, fiind una discretă şi echilibrată, ornamentele fiind plasate în locuri care subliniază linia croielii.

Purtarea costumului popular s-a păstrat până în zilele noastre, el fiind îmbrăcat cu precădere la sărbători şi alte ceremonii, reprezentând un important mijloc de afirmare a unui individ în cadrul comunităţii din care face parte, precum şi „cartea” identităţii sale culturale.

Ia, parte componentă a costumului popular naţional, reprezintă o adevărată zestre pentru cultura şi civilizaţia poporului român. Această piesă vestimentară, diferă de la o zonă etnografică la alta, având diverse tehnici de realizare, croieli variate, dar şi motive decorative diferite, ceea ce o face să fie un simbol adevărat pentru arta creativă românească.

Ia prezentată luna aceasta face parte din patrimoniul cultural al Muzeului de Istorie „Paul Păltănea”. Este o piesă vestimentară provenită din zona Vrancei şi se înscrie în structura costumului popular românesc vrâncean.

Ia încreţită la gât, fără guleraş, din care face parte şi cea expusă, este reprezentativă pentru tipul dacic. Stilul ornamental se remarcă prin prezenţa unor registre decorative, variate ca dimensiuni. Încreţitura gâtului s-a obţinut prin strângerea pe un şnur cu canafi la capete, a părţii superioare. Mâneca este ornamentată în trei registre decorative: altiţa, porţiunea brodată cu râuri oblice, care acoperă umărul, încreţul, o fâşie îngustă care desparte altiţa de cel de-al treilea registru, râurile dispuse vertical pe restul mânecii. Cusătura executată cu fir negru şi alb, reprezintă motive vegetale, dar şi motive geometrice.

Citit 1310 ori Ultima modificare Miercuri, 01 Iunie 2016 19:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.