“Anastasia coboară în luntre/ ca într-un colhoz pe câmpie/ păsările negre îi smulg ochii ca pe semințe/ îi smulg pielea fir cu fir/ îi intră liniștiți în orbite/ Anastasia pipăie hubloul nopții/ îl deschide/ fundul pietros al apei scârțîie/ spre dimineață/ cozile peștilor zburători se subție/ nu mai mult/ și tăcerea se va lăsa sticloasă/ precum o ceapă la călit/ nu mai e mult/ și soarele va putrezi”. (Poemul lui Charon, de Anca Șerban-Gaiu)
Seara de vinerea trecută a fost deschisă de Cristina Dobreanu, cu “Jurnalul fericirii”, de Nicolae Steinhardt, prezentat ca un mod de supraviețuire prin cultură, o regăsire de sine, o apropiere de Dumnezeu; din care, jurnal, îmi permit să citez: “În fiecare seară, tovarăşul meu se roagă, scurt. […] Când se ridică în picioare, mă ridic şi eu şi stau lângă el, împietrit, tulburat că nu mă pot asocia decât printr-un vag şi neconcludent gest de politeţă, rugăciunii lui”.
A continuat Anca Şerban-Gaiu, cu lectura poemelor sale într-un ton mai grav, parcă mai grav decât de obicei. Stela Iorga a găsit multe oaze de lirism concentrat, care se aşază bine într-o formă. Ana Maria Panagatos s-a bucurat să găsească versuri cu “imagini răvăşitoare”. Carmen Neacşu a citit pasaje care i-au plăcut foarte mult, “pline de intensitate, de senzaţii olfactive şi auditive”. Cristina Dobreanu a remarcat o tendinţă de aglomerare prin imagini, i-ar fi plăcut ca mesajul să fie un pic mai coagulat şi, referindu-se la o abundenţă de enumerări, a mai spus că nu se reuşeşte o decantare a unui sentiment, vede doar o trecere în revistă. Paul Budeanu le-a declarat poeme meditative, scrise cu măiestrie, dar care nu explodează.
Fiind gata această consemnare a şedinței trecute, astăzi vă invit la şedința de cenaclu, care se va ţine la sediul cotidianului “Viaţa liberă”, tot de la orele 18,00 trecute fix. Cristina Dobreanu a ales să ne citească, probabil, un eseu, iar Anca Şerban-Gaiu prezintă flash-ul literar. Intrați fără sfială! Elefanţii nu mai zboară, s-au lăsat legaţi.
