CRONICĂ DE CARTE/ Atunci când Dreptatea nu poate învinge

CRONICĂ DE CARTE/ Atunci când Dreptatea nu poate învinge
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Constantin Vremuleţ - "Execuţia din zori", roman,  Fundaţia Culturală "Antares", 2016


O carte despre "Execuţia din zori" a lui Sebastian Cota. O carte-proces deschis despre ce înseamnă şi cum sunt receptate noţiuni emblematice, aşa-zis sacre, precum Libertate, Adevăr sau Justiţie. Un roman-eseu ce surprinde disputa dintre Bine şi Rău, dintre Dreptate şi Nedreptate, pornind de la un caz-limită, dispută în care, de data aceasta, Dreptatea nu învinge.

Să detaliem. Sebastian Cota, un distins filantrop, reîntors în ţară, cu "o încredere nemărginită în oameni", se decide să ajute oraşul. Finanţează proiecte, aşa încât concetăţenii săi "au de lucru, nu mai merg pe stradă cu capul plecat în pământ". I se propun, la schimb, onoruri, pe care le evită, cu argumentul: "Eu am revenit în ţară ca să ajut, nu ca să pretind ceva". Lipsa lui de aderenţă la "conlucrarea" cu autoritatea locului naşte suspiciuni. "În mintea celor care nu reuşiseră să-l coopteze în gaşca lor şi credeau cu străşnicie în stupidul concept "cine nu este cu noi este împotriva noastră", deja începuse să se contureze perspectiva unui atac împotriva sa". Atac devenit curând realitate. La scurt timp după festivitatea prilejuită de inaugurarea unui mare complex, când Sebastian Cota a anunţat că e ultima sa finanţare, deoarece "resursele sale pecuniare erau deja epuizate", o toxiinfecţie alimentară suspectă, depistată la un cămin de copii, înfiinţat şi administrat de el, a fost urmată de abrupta decădere a eroului. "Fragilul echilibru logic, dreapta judecată sunt spulberate. Este învinuit Sebastian Cota, ridicat în toiul nopţii de mascaţi, arestat preventiv, presa, televiziunile urlă căpiate, fabrica de zvonuri a oraşului lucrează la capacitate maximă, se fac scenarii care mai de care". Cel învinuit nu a reacţionat în niciun fel, „părea că se refugiase într-o altă lume. Într-o lume a autiştilor. A rupt orice relaţie cu oamenii.” Sebastian Cota trebuia condamnat şi l-au condamnat.” „Prima sentinţă a fost de 20 de ani detenţie pentru subminarea economiei naţionale, atentat la viaţa unor minori, genocid şi trafic de influenţă. Apoi, fiindcă i s-au cumulat alte infracţiuni, i s-a comutat pedeapsa la muncă silnică pe viaţă şi a fost deportat într-un lagăr de concentrare situat în Delta Dunării, ca apoi învinuit pentru comiterea unei crime deosebit de grave, a fost iarăşi judecat şi condamnat la pedeapsa capitală. Cum, când şi unde au avut loc procesele astea? Doar Dumnezeu ştia". Se mai precizează în carte că asemenea condamnări curgeau lanţ. „Fiecare se simţea vizat. Indiferent dacă săvârşise sau nu vreo infracţiune. Pentru că descinderile mascaţilor se făceau în miezul nopţii, mulţi aveau pregătită la uşă o valijoară, cu strictul necesar.” Iar cei care nu mai suportau starea de incertitudine se prezentau singuri la secţiile de poliţie, cerând să fie arestaţi preventiv.

Revenind la soarta eroului, cităm primele rânduri din carte: „Joia, la Penitenciarul de maximă siguranţă „Sfinţii păzitori” din oraşul G., de când se ştie, a fost zi de execuţii.” Iar aceste zile de joi ofereau „senzaţii tari şi un garantat exces de adrenalină, un punct de interes şi de atracţie insolită pentru un public extrem de restrâns, oficialităţi de prim rang şi, arareori, oameni de afaceri cunoscuţi pentru sponsorizările lor generoase.”

E momentul să dezvăluim că toate acestea se întâmplă în Republica Kafkania, ţară în care celebra carte a lui Kafka, „Procesul”, a devenit o adevărată biblie. „Sfânta mea Scriptură!”, precum exclamă Marele Bărbat de la cârma acelui loc, având grijă ca viaţa poporului său să se desfăşoare într-un continuu absurd kafkian. În acelaşi mediu ostil se derulează şi viaţa lui Sebastian Cota şi a altor eroi ai cărţii.

Pentru că noutatea romanului lui Constantin Vremuleţ rezidă chiar în aceasta: universul vital, absurd, al scrierii, al poveştii este capturat de perimetrul închis, cu neputinţă de spart al unui absurd deja determinat, definit. Sacrosanct, după mintea celor care îl creaseră şi îl adulau. De unde şi neputinţa de a mai exista victoria Binelui, a Justiţiei în cazul condamnărilor deja stabilite. Astfel încât eroul, Sebastian Cota, este ucis într-o dimineaţă de joi. Şeful plutonului de execuţie, Ilarie Mailat, nu poate duce misiunea la capăt, nici militarii din subordine. O face personal Robert Getan, şeful penitenciarului, gestul său fiind determinat de nevoia de a oferi „spectacolul” dorit celor care îl aşteptau. Iar dincolo de această execuţie se aşterne în continuare absurdul, „legea” locului. Tânărul Ilarie Mailat, decis să descopere acuzaţiile ce au determinat uciderea lui Cota, sfârşeşte prin a fi umilit, învins, iar în final ucis. Nimic nu poate înfrânge Răul din Republica Kafkania, asta ar fi „sentinţa” dată de carte.

Constantin Vremuleţ şi-a creat un stil, are tupeu artistic, curaj şi originalitate în abordarea temelor, manifestă răbdare şi minuţie în conturarea situaţiilor şi a personajelor. "Execuţia din zori" este cel de-al zecelea roman al său, la care se adaugă alte trei volume de proză scurtă. Referindu-se la precedenta carte, „După Pharsalos”, reputatul critic Constantin Trandafir preciza (pe coperta a patra a volumului): „Kafkiană, proza lui Constantin Vremuleţ, de o indiscutabilă originalitate, are puncte de întâlnire mai ales cu marii prozatori sud-americani, dar şi cu prozatorii români tentaţi de condiţia tragică-absurdă a omului strivit şi anihilat de o societate birocratizată şi de statul poliţienesc, totalitar.” Şi, referindu-se la scrierile autorului, acelaşi critic publica în revista „Ateneu”, din mai 2015, un text mai amplu din care cităm: „De câte ori citesc câte un roman de Constantin Vremuleţ spun că acesta este mai bun decât cel anterior. Şi tot aşa, de la „Vântul de miazănoapte”, inspirat de protoistoria românilor, până la recentul „După Pharsalos”, parabolă fabuloasă, dar în vremurile noastre. A scris vreo zece romane, care îl aşază printre cei mai buni romancieri în viaţă (...)”.

În încheiere, să mai amintim că autorul de faţă, cu siguranţă printre cei mai importanţi prozatori ai Galaţiului, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sud-Est, între alte distincţii literare ce i s-au conferit numărându-se Premiul pentru Opera Omnia, decernat, în anul 2014, de filiala USR amintită.

Citit 1077 ori Ultima modificare Miercuri, 15 Iunie 2016 15:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.