75 de ani, împliniţi astăzi! Recent, când a fost rugat să vorbească la un vernisaj deplângea faptul că niciun artist plastic gălăţean în viaţă nu este Cetăţean de Onoare al Galaţiului. De fapt, acelaşi lucru li s-ar putea reproşa autorităţilor chiar în privinţa foarte apreciatului istoric şi critic literar Corneliu Stoica, pe care îl sărbătorim astăzi!
Corespondenţe, deplasări în judeţ şi în ţară, muncă de arhivă, pentru a dezgropa lumina trecutului nostru artistic! Uneori, aproape că s-a umilit în efortul de a conserva şi difuza imagini ale unor tablouri pierdute prin colecţii particulare. A iscodit, a stat de vorbă cu mari artişti sau cu persoane care au cunoscut genii, a fost lacom să afle şi a completat mereu, până ce a reuşit să scoată dicţionare. În tinereţe, repartizat la Comitetul judeţean pentru Cultură şi Artă, a fost trimis în deplasări prin sate şi cătune, unde a descoperit comori de patrimoniu, pe care le-a colecţionat apoi în formă scrisă sau fotografiată. „Statuile din hârtie” pe care le-a ridicat în timp frumoaselor şi venerabilelor noastre statui şi maeştrilor lor nu sunt cu nimic mai prejos decât semnele durate în piatră sau metal şi, în timp, vor ţine poate mai mult decât ele. Îmi place să spun că avem în faţă şi un veritabil Georgio Vasari al nostru, care n-a scris despre vieţile artiştilor renascentişti italieni, ci despre cele ale artiştilor gălăţeni. Meritat a fost deci, alături de multe alte premii primite, Premiul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, oferit anul acesta excelenţei gălăţeanului nostru, încă nu destul recompensat! După el, rămân adevărate biblii ale artei locului, pe care orice şcoală şi orice bibliotecă de om instruit şi cu suflet trebuie să le aibă.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Critică, Corneliu Stoica a publicat recent o nouă carte de critică şi istoria artei, intitulată „Feţele imaginii”, despre artişti grozavi (precum Gheorghe Leonida, autorul chipului lui Iisus din celebrul monument "Cristo Redentor" de la Rio de Janeiro, sau acum necunoscutul Pierre Auguste Bellet, pictor al Sălii Unirii din Alba Iulia), cronici, articole şi mai ales interviuri preţioase.
Istoric şi critic de artă, publicist, pedagog, o vreme profesor de limba română, Corneliu Stoica a fost şi jurnalist: la cotidianele gălăţene „Acţiunea” şi „Independentul”, chiar redactor-şef la revista Federaţiei Educaţiei Naţionale a Sindicatelor - „Realitatea”, secretar de redacţie la „Şcoala gălăţeană”, revistă a Casei Corpului Didactic. În clasa a X-a, debuta în ziarul „Viaţa nouă”, apoi a colaborat cu ziare şi reviste din oraş, dar şi din ţară şi străinătate.
Născut pe 15 iunie 1941, în satul Măcişeni, comuna Corni, a urmat Institutul Pedagogic la Galaţi, apoi Facultatea de Limba şi literatura română - limba spaniolă, la Universitatea din Bucureşti.
A publicat două cărţi de studii literare şi câteva de versuri (este membru al Societăţii Scriitorilor „C. Negri”) şi peste 20 de volume care fixează reperele artei plastice gălăţene, multe dintre ele cu un caracter profund enciclopedic. Nu se poate cunoaştere a Galaţiului artistic de ieri şi de azi fără Corneliu Stoica! Vor mai pieri monumente la noi, cum au mai pierit, dar ele rămân prinse în chihlimbarul istoriei, prin munca acestui împătimit „ochi” al oraşului. În '74, alături de regretatul istoric Ion T. Dragomir şi de arheologul Mihalche Brudiu, scotea o primă lucrare esenţială: "Muzee şi monumente gălăţene", semnând apoi singur numeroase studii de artă, interviuri cu artişti, medalioane, albume de artă, dicţionare, cel mai recent fiind superbul album dedicat lui Mantu, ca şi "Monumente de for public din municipiul Galaţi" - o biblie a cunoaşterii sufletului artistic gălăţean sau "Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni".
Prezent la vernisaje, fie că este vorba despre nume cunoscute de artişti, fie de tineri debutanţi care au nevoie de sprijin şi repere, criticul Corneliu Stoica a devenit o adevărată marcă a oraşului.
