(pentru Luminiţa, cititoare în stele verzi)
doamna din bar nu se uită la mine
nici eu nu mă uit la ea
nu mai avem ochi nu mai avem cuvinte
ce doamnă de catifea
ce doamnă de mătase naturală
mi-a dat dumnezeu în singurătate
o văd pe sub coada ochiului şi visez
că putem upanişade
beau bere fumez şi mă doare
că nu-mi spune măcar câteva cuvinte
măcar să mă dea afară
să umblu aiurea printre morminte
doamna din bar poate fi o luminiţă
de la începutul tunelului meu
cred că această doamnă poate să-mi spună
ce mai face dumnezeu
