În stilul său caracteristic, riguros şi totuşi destins, Liviu Iulian Cocei a supus reflecţiei tema vorbitului în public. Autorul nu-şi propune însă o analiză minuţioasă şi complexă, ci încearcă doar să schiţeze în mare tema, care ar fi necesitat de altfel o dezvoltare mai amplă. Deşi se spune că frica de a vorbi în public este a doua mare teamă a omului contemporan, după teama de moarte, totuşi în zilele noastre se vorbeşte foarte mult: la televizor, în parlament, la tot soiul de conferinţe și work-shop-uri, între discursul protreptic din antichitatea greacă (prin care auditoriul era îndemnat să-şi însuşească o anumită filosofie de viaţă) şi public speaking-ul actual nefiind prea multe afinităţi. Vorbitul în public presupune o anumită autoritate care se impune firesc prin conştiinţa de sine, prin zestrea culturală şi spirituală a vorbitorului. Retorică dar şi etică, oratorie dar şi onestitate intelectuală, subliniază Liviu Iulian Cocei, în finalul eseului A comunica, a conduce, a îndemna. Şi daimonul întrebărilor abia a fost stârnit.
Prozatorul Victor Cilincă este oarecum nemulţumit de abordarea prea filosofică a temei, sugerându-i autorului mai multă precizie şi o perspectivă mai personală. În aceeaşi idee, Ion Avram consideră că eseul lui Liviu Iulian Cocei suferă de o anumită rigiditate a referinţelor filisofice, iar Matei Leonard confirmă nevoia exemplificărilor concrete. Pentru Anca Şerban subiectul este incitant, de acutalitate şi necesar de a fi dezbătut.
În cadrul rubricii flash, Matei Leonard a analizat structura stilistică a poetului Ilarie Voronca.
Astăzi, 27 ianuarie, ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, Anca Şerban ne va citi poezie, iar Paul Budeanu va prezenta flash-ul literar.
