Departe de capăt şi de casă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(prea repede)

Aş fi mers încet, pân-la sfârşit,

unde mi s-a spus că eşti frumoasă,

dar am fost naiv şi m-am grăbit

şi-am trecut de capăt şi de casă.

Nici măcar un pic nu m-am uitat

peste umăr, pe cărarea care

suspina crezând că e păcat

să-mi atârne pietre de picioare.

Alergam cu inima la gât,

către stele gata să răsară,

nu ştiam de trebuie să râd

sau să plâng a mia una oară.

Nici un capăt nu se mai vedea,

numai marea murmurând ciudată…

În adâncul ei m-aşteaptă ea,

blânda mea triremă scufundată!

Citit 695 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.