* Poeta gălăţeană şi-a compus versurile în camera lui Marin Preda *
„Instalaţie”: aşa se numeşte o operă modernă de artă în care intervine tehnologia sau obiectul tehnologic, inventându-se, din obiecte deja create, un obiect conceptual nou. Atunci când şi poezia îşi vâră în… instalaţie codiţa ei băgăcioasă, rezultatul poate fi o carte de oglinzi, sau de piatră, sau de frunze…
Proiectul Ministerului Culturii „4X4. Instalaţia de cArte” a debutat pe 27 iulie la Palatul Mogoşoaia şi a ţinut zece zile. După mai bine de 20 de ani în care părea deja uitată tradiţia cuceririi Palatului de către scriitori, veniţi să lucreze la Casa de Creaţie de aici la cărţile lor, într-un mediu îmbibat de Poezie, Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” revine în forţă deschizând porţile palatului, în colaborare cu Ministerul Culturii.
Cândva, aici scriau Nichita sau Marin Preda. Acum au fost prezenţi patru scriitori şi patru graficieni. Poeţii Dan Mircea Cipariu, Andra Rotaru, Robert Şerban şi plasticienii Francisc Chiuariu, Simona Vilău, Marian Dobre şi Mihai Zgondoiu. Bucureşti, Timişoara, Galaţi, unite într-o prietenie de vară…
Nu iese totalul? Am lăsat-o special la urmă pe poeta gălăţeană Florina Zaharia! „Nici nu ştiu cine m-a ales. Am fost anunţată… Eu am trimis până acum mai multe proiecte la Ministerul Culturii…”
Pe 4 august, tabăra se încheia pentru poeţi. Pe 5 august, stăteam tacticos de vorbă cu gălăţeanca noastră şi fotografiile ei.
„De-asta scârţâia podeaua…”
„Îmi spunea directoarea Centrului Cultural „Palatele Brâncoveneşti” că am stat în camera lui Marin Preda. Acolo a şi murit… De asta scârţâia parchetul! Am dormit cu Preda în cameră.” Întreb: „Ai dormit cu lumina aprinsă?” „Da, clar - îmi răspunde. De fapt nici nu am prea dormit, pentru că până la urmă am scris trei-cărţi-obiect, care m-au prins atât de tare…”
Cartea oglinzilor
Fiecare carte-obiect conţinea un poem. Florina a lucrat cu plasticianul Francisc Chiuariu mai întâi la „Cartea interioară” - un poem scris pe oglinzi. Suportul pentru cărţi a fost inventat ad-hoc. „Vino la atelier să-ţi arăt ceva!”, i-a spus la un moment dat plasticianul. Chiuariu luase pur şi simplu oglinzile de la baie! 50 pe 70 cm! „N-am putut să prind tot ce am vrut legat de oglindă: oglinda ca martor, ca obiect al ceea ce abandonăm din noi… pe foarte multe direcţii.”
A scris nouă poeme la Mogoşoaia şi acum ţine legătura cu graficianul, care trebuie să termine efectiv lucrarea fizică. „Am încă emoţii”, mărturiseşte poeta: pe 5 septembie, va fi vernisajul la Mogoşoaia…
Florina a mai scris acolo şi o carte din cartoane - „Cartea trupului”, cu nouă poeme-genunchi, poeme-degete, părţi ale trupului poeziei, cum s-ar zice… Şi o alta din piatră - din ţigla veche aruncată, la renovare, de pe acoperiş: „Cartea pietrei”.
Unde scria? În grădină, în clopotniţă… „Locurile de scris le căutam şi le găseam. Era o grădină de trandafiri, superbă. E şi mister şi libertate acolo… Din camera mea se vedea biserica, un felinar şi o bancă. Şi dimineaţă mă trezea clopotul bisericii. În turla bisericii am stat mult şi am scris: vedeam lumea de departe. . Dimineaţa mă îmbrăcam în prinţesă şi mă plimbaaaam… Mă învârteam, pentru că îmi place să mă învârtesc.”
Ca să tragem puţin cu ochiul şi la alţii: am aflat că Cipariu şi Zgondoiu au făcut o carte, „Viza-poem”, dintr-un vechi paşaport, mobilat cu fotografii de familie şi versuri… Simona Vilău a imaginat o carte-cub… Cei opt au scris şi o carte comună, fiecare desenând, scriind, completând. TVR Cultural a filmat un documentar cu ei.
A prins într-o seară şi „o nuntă de fiţe” la Palat. Tot la palat, s-a filmat o telenovelă istorică, „Aniela”, pentru postul „Acasă”. Mereu auzeau: „Motor!”, „Acţiune!” Printre alţii, joacă Dinică şi Moraru. Şi cartea comună s-a numit deci tot „Aniela”.
În afara porţilor palatului, se odihneau la orizontală statuile lui Lenin, cel de la Casa Scânteii, şi a lui Petru Groza. Zgondoiu i-a pictat faţa enormă cu roz şi i-a cănit părul, iar lui Groza i-a făcut o mână roz.
O delegaţie de ruşi, venită în vizită la palat, a cerut lămuriri. Supăraţi, în două ore ruşii s-au apucat să frece locurile pictate, la ambele statui, până s-a ajuns la negru… „Poate că dacă îl făcea roşu, ar fi fost de acord.” Oricum, asta e din altă… poezie!
