Pe 15 august, creştinii preacinstesc Adormirea Maicii Domnului, una din cele mai mari sărbători împărăteşti închinate Născătoarei de Dumnezeu. În popor se numeşte Sfânta Marie Mare, iar în părţile Moldovei, sărbătoarea se mai cunoaşte drept Uspenia, după termenul slav.
În Sfânta Scriptură nu avem referiri despre Adormirea Maicii lui Dumnezeu, însă marele praznic s-a impus datorită tradiţiei. Evangheliile noastre consemnează momentul legat de Naşterea Maicii Domnului.
Cât priveşte momentul trecerii la cele veşnice a Sfintei Fecioare Maria, el s-a petrecut, cu siguranţă, după viaţa, minunile, patimile, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea la Cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Din tradiţia Bisericii noastre Dreptmăritoare, ştim că, înainte cu trei zile, Hristos i-a făcut cunoscută Maicii Sale mutarea la Ceruri, prin intermediul Arhanghelului Gavriil. „Înştiinţându-se Născătoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat cu bucurie mare şi s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor să se roage”.
A revenit la casa din Ierusalim, a pregătit cele necesare acestui moment al trecerii de la viaţa pământească la cea veşnică. „Şi binecuvântând pe toţi cei de faţă şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Şi multe vindecări s-au împărţit celor bolnavi, prin binecuvântarea ei”. Tunet mare s-a făcut atunci, iar Apostolii au ajuns la Ierusalim „de la marginile lumii, prin văzduh”.
Cultul Maicii Domului este unul foarte dezvoltat în lumea creştină, dar şi în islam. Născătoarea de Dumnezeu este Maica noastră Preacurată care intermediază pentru noi, creştinii, la Fiul ei Cel Unul născut.
Este Apărătoarea noastră din toate zilele şi din toate vremurile şi este liman pentru toţi creştinii şi speranţă de nesfârşită viaţă, candelă nestinsă de credinţă. Sfânta Fecioară Maria este Stăpână, Împărăteasă şi Doamnă a Bisericii noastre. Este veşnicia însăşi.
Tuturor celor care poartă numele Maria (şi derivatele lui) le dorim sănătate, credinţă curată şi lumină în toate zilele de aici şi de dincolo. Să petrecem această sărbătoare în sfintele biserici, fără zgomot, ci cu tihna rugăciunii şi cu multă pace în suflet. Doamne ajută!
