Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului de la Cudalbi a readus în atenţia creştinilor rolul Sfinţilor şi Drepţilor Ioachim şi Ana, părinţii după trup ai Sfintei Fecioare Maria, în istoria mântuirii neamului omenesc. Cei doi Drepţi Părinţi au promis lui Dumnezeu că, dacă vor fi binecuvântaţi cu un prunc, darul îl vor dărui lui Dumnezeu.
Astfel, de două milenii, sărbătoarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria, vestită de Arhanghelul Gavriil, vine peste creştini ca o binecuvântare de la Dumnezeu adusă de apostolii şi misionari creştinismului, de slujitorii Lui. Maica lui Dumnezeu-Cuvântul răsare în sufletul creştinilor ca dimineaţa după noapte.
Nu e greu de observat acest fapt, fiindcă la toate marile şi împărăteştile sărbători de peste ani, adevăraţii pelerini “cu foame şi sete de Dumnezeu” nu ţin cont de intemperiile vremii; că e căldură toridă sau toarnă cu găleata, că ninge sau bate vântul, pelerinul călătoreşte necondiţionat cu Dumnezeu.
“Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este o permanentă invitaţie în a merge în Grădina Maicii Domnului şi a primi bucurie, a spus Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, la sărbătoarea de la Mănăstirea din Cudalbi din anul Domnului 2009. Câte ocazii sunt pe pământ care să ne invite: Veniţi de luaţi bucurie?! Care dintre noi a adresat acest îndemn, vreodată? În lume avem de toate: şi zile bune şi zile grele; dar nu ne-a invitat vreodată vreun om obişnuit să luăm bucurie, să înmagazinăm bucurie. De regulă nu oferim ceea ce nu avem. Naşterea Maicii Domnului coincide cu naşterea bucuriei. Astăzi s-a născut bucuria, tot la fel cum la Paşti răsare lumina harică din cea mai întunecată noapte…”
Arhiereul Dunării de Jos a explicat că bucuria nu poate fi dată de oricine. Bucurie poate dărui doar omul lui Dumnezeu. Bucuria nu poate fi adusă decât de Maica Domnului, cea vestită (la Bunavestire) de Arhanghelul Gavriil să se bucure de dumnezeiasca Întrupare. De aceea, începătoarea mântuirii noastre este numită de Sfinţii Părinţi ”Bucuria tuturor celor necăjiţi”, pentru că noi, “cei împovăraţi cu păcate”, când te chemăm în ajutor “nădejde de mântuire prin tine dobândim”.
Pentru că ne-am tot obişnuit ca în ultimii ani să participăm în biserici la Acatistul Maicii Domnului, Arhiereul locului a spus că acest imn este pentru sufletul creştinesc “imn al bucuriei veşnice”.
“În debutul Acatistului Buneivestiri, rostim: «Bucură-te, prin care răsare bucuria», a continuat Păstorul locului. Bucuria care nu vine de la Dumnezeu, de la Maica Sa, nu-i bucurie. Bucuria este cea mai frumoasă virtute a Maicii Domnului care vine şi ne acoperă pe toţi. Bucuria născută din har se face dar, este darul lui Dumnezeu, iar darul se face rai, spune o sintagmă în popor”.
În contextul sărbătorii, creştinii au aflat că Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, părinţii după trup ai Maicii Domnului, prin promisiunea făcută şi împlinită - de a o aduce pe Prunca Maria la Templu, pentru că au primit-o la bătrâneţe ca dar de la Dumnezeu - este un exemplu de cum trebuie să privim şi noi, părinţii, pe copiii noştri.
“Un copil este darul lui Dumnezeu, ştim aceasta de la Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, care au primit cu mare bucurie Naşterea Sfintei Fecioare Maria». Bucuria care vine de la Maica lui Dumnezeu, îndrumătoarea creştinilor, poartă harul lui Dumnezeu. Bucuria nu vine prin ea însăşi, ci vine de Sus şi se naşte în sufletul nostru prin credinţă.
Dicţionar teologic: Harul - dar ceresc
Cuvântul „bucurie” vine din grecul „hara” şi înseamnă stare de mulţumire sau de mare satisfacţie determinată de un eveniment deosebit, „ca rezultat al unei activităţi jertfelnice”, spun Sfinţii Părinţi.
„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”, este îndemnul pe care îl primeşte Sfânta Fecioară Maria, la Bunavestire, de la Sfântul Arhanghel Gavriil. Bucuria ca stare sufletească vine la oameni din dragostea Sfintei Fecioare Maria pentru Dumnezeu şi pentru noi, oamenii.
Bucuria este pace, este mângâiere, este Iubire şi bunătatea de care se împărtăşeşte creştinul, omul cu drag de Dumnezeu şi care vine de la Duhul Sfânt.
„Bucuria ca har sau ca dar vine de Sus, de la Dumnezeu. Căci Dumnezeu, care este Iubirea, este şi Pacea şi Bucuria şi Bunătatea de care îi împărtăşeşte şi pe cei credincioşi”, spune Apostolul Pavel.
De asemenea, şi cuvântul „Dar” are aceeaşi rădăcină cu „bucuria” şi vine din grecescul „haris!” care înseamnă graţia sau darul lui Dumnezeu Cel în Treime. Noul Testament vorbeşte despre har ca despre o energie spirituală necreată care vine de la „Dumnezeu Cel în Treime”, ne-a atenţionat Arhiereul locului.
„Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt”, spune tot Apostolul Neamurilor, Romani 15,13.
