Ieri, fix la fără un sfert, mi-am adus aminte că am început să uit. Şi tot amintindu-mi, am luat o hotărâre istorică: să circul pe jos şi pe sus, prin toată citadela, să văd ce-mi aduc aminte că uit. Aşadar, merg spre sud, pe Domnească... şi mă uit. Sigur că da!... Aici e cofetăria Macul Roşu, aici nu-i magazinul Modern, aici nu-i panarama/cazemata din parcul Mihai Eminescu, aici e magazinul Universal, aici e librăria Centrală, aici este, aici nu este... Uite, aceasta-i f ...

Şi eu sunt în plante, şi tu eşti în plante: tu eşti miozotis, eu sunt mărăcine... n-adâncul albastrului tău fără margini vin toate nălţimile-n veci să se-ncline: vin valuri şi valuri de regi şi regine, vin zei, dumnezei, şi pandore, şi parce, vin sclavii, proscrişii, deştepţii, nebunii, şi tot ce durează, şi tot ce se sparge acum, chiar acum, tremurând... fiecare vrea poartă deschisă la nu-mă-uita(re)! Din jurul meu singur şi rece fug toate: şi scurte, şi lungi, ...

Da... pe burtă, cu spatele-n jos. Cu toate că, se ştie, în ghearele/controlul acestei dimensiuni nu există sus şi jos, stânga şi dreapta, înainte şi înapoi, încolo şi încoace, aşa şi invers... Însă, cel puţin, asta-i "impresia" la primul contact cu i/realitatea: că cineva-l împinge de jos, ori cineva trage de sus, ori cineva pus pe şotii îl determină să creadă (să fie sigur?) că adevăratul e cel care s-a înălţat, că falsul a rămas pe canapeaua şleampătă, cu c ...

Îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără mine cum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât... s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamine şi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât! Ea nu ştia, eu nu ştiam/ cum face inima la vale, cum face inima când pierde/ din sângerosul ei câştig... ne-am dus pe dealuri să aflăm,/ din orizonturi catedrale, cum ne numim Singurătate,/ cum suntem totul şi nimic! Era să uit ce vreau să spun:/ eu t ...

Stă în bucătărie, pe-o canapea şleampătă, cu scăfârlia spre nord. Cică în această poziţie/orientare i se strecoară mai bine sângele-n creier. Stă fără să-şi mişte vreo articulaţie şi-şi pironeşte ochii într-o carte despre Marin Preda. E sâmbătă, cam în jurul ceaiului de cinci post meridian. Dincolo de geamuri, nimic nou sub soare. Dincoace de geamuri, nimic nou sub tavan. Totul se desfăşoară şi se înfăşoară în limitele banalului mizerabil şi nesimţit. Tot ...

Bună să-ţi fie dimineaţa cestei duminici fără sprijin pentru cei loviţi de lance în bătaia inimii, departe, lângă apropierea celui fulger, celui curcubeu, celui vişin... fără de care nu se poate nici moarte fără poveste şi fără de care nu se poate nici poveste fără de moarte! Bună să-ţi fie ziua cestei duminici despre care se spune că-i dată pentru hodină după şase zile de osteneală... şi despre care îţi spun că niciodată nu are soare-apune deoarece seamănă ...

Stau la mormântul amăgirii/ şi-mi număr sufletul mărunt: doi-trei, cinci-şase, nouă-zece.../ o fi mai bine să m-ascund şi să las naibii toate cele/ trecute (zilnic) pe răboj? o fi mai bine să las naibii/ viaţa şi moartea pe daiboj?   O fi mai bine să-mi tai pofta/ la vraja cestui dulce surd şi orb şi mut şi fără suflet,/ mult mai puţin, puţin mai mult, zis şi destin?...(mă înfioară,/ îl scad mereu, şi nu-l termin)... naiba dă-n fiert şi nerăbdare/ puţin mai mult ...

De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu şi-mi crestează, zilnic, lenea şi hărnicia pe răboj. Spre exemplu, când nu plouă, nu mă năpustesc la sfântul Ilie să-l descos şi să-l muştruluiesc, nu umblu cu paparude ...

Când vei păşi, frumoaso, pe marginile mele, te vei simţi mai bine ca într-un paradis...Pe marginile mele cresc sute de nuiele şi cântă mii de greieri pe care i-am ucis! Dar s-au târât, frumoaso, spre altă primăvară mai verde şi mai blândă ca aia de atunci...şi s-au întors (din moarte) a nu ştiu câta oară, din ce în ce mai negri, din ce în ce mai lungi!...Mai lungi decât mirarea apropierii tale, mai negri decât noaptea în care te-am iubit...lângă fereastra care dădea ...

Pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte... (el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti)... ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mir văzându-l fericit în fiecare zi!   Parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine... (murmura mărunţel nişte înjurături fiindcă mai avea un cumpărător în faţă foarte liniştit şi lămurit şi murdar de firimituri)!   Stătea la coadă la pâine şi mânca pâine cumpărată de ieri, cumpărată de alaltăieri... (eu nu mâncam n ...