Moto: "Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/...îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!" (Iolanda Cremene)   Am auzit că vine primăvara spre aşteptarea mea, dinspre Bârlad... trebuie s-o întâmpin cât mai repede fiindcă vine cu trenul accelerat!   Trebuie s-o aştept, este superbolă cum eşti (şi tu) şi cum erai odinioară, când eram îndrăgostit lulea şi mă mutasem tot (de tot) în gară!   Şi se crucea (mira ...

Moto: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi,/ cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi! // Aşteaptă străpunşi cu secanta lunară,/ sărută iluzii muiate-n cianuri/ şi parc-ar muri pentru ultima oară,/ să-i plângă măceşul aprins în păduri !"  (Iolanda Cremene)   Hai, fetiţă cu chibrituri,/ ieşi din visul cel de moarte, hai în timpul şi în vremea/ Vrăjitorului din O(r)z!... (o să fie ca în basme ...

Moto: "Sau doi egal cu patru... (altă sferă/ limită de... ori nu)... fără adresă,/ umbra luminii peste... frontieră/ abandonată-n propria-i viteză!" (Iolanda Cremene)   Oricum, chiar descompunerea luminii dă-n mugur, dă în floare, dă în copt şi pică... dacă nimeni nu culege din pururi aroganta cifră 8! Corole reci sau calde pe cărare, indiferente, tac fără motiv: frumos latent supus putreziciunii din pururi arogantul r. o. g. v. a. i. v.! Tristeţe, bucurie, praf şi pân ...

Sigur că da!... conul Mitică mănâncă zahăr cubic la botul măgarului... să vadă (şi) animalul purtător de Mântuitor ce înseamnă să lăcomeşti şi să furi din traista altuia, chiar dacă ţi-i stăpân şi umplut cu milă, cu cele mai bune intenţii, ca orice cărare spre Iad!... Măgarul înghite în sec, se face că nu-i dă atenţie gălăţeanului însurat pe coclauri tulcene, trage cărucioara frumos şi cu toată sârguinţa... şi jură (în gând) să nu mai poftească în ...

Moto: "N-am mai văzut de mult atât albastru/...(de când Nimicul a făcut bigbang).../ s-au spânzurat istorii în dezastrul/ acestor ochi cu vârf de bumerang!" (Iolanda Cremene - Voroneţ)   Hai să nu scoatem spaţiul din Rotund şi dura-dura din Rostogolire, să-ngenunchem la marginea lui Pi...! Vremelnicia noastră să admire Eternitatea cestei învârtiri însingurate-n Clipă şi în Roată, fără de care Marele Mereu s-ar destrăma şi-ar fi Nimica toată! Hai să nu scoatem Suflet ...

Sigur că da!... "Nu mai e mult până mâine!"... avertizează (în şoaptă) conul Mitică la urechile măgarului lacom şi sfânt. Apoi, când clopotul religios şi toaca strigă credincioşii din Rachelu să vină la biserică pentru slujba de vecernie, gospodarul cel harnic şi flămând adaugă măgarul la cărucioară şi, fără nici o vorbă, pleacă spre casă. După activităţile de seară, Mitică se întinde în tindă, pe un pat tare şi odihnitor. Nu se culcă în odaia de culcat ...

Domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane, să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane! A plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă... (azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă)! S-ar putea să ningă majestos,/ că acolo-i sus, înalt, departe... şi nu poate fluturul să zboare/ dacă are aripile sparte! Domnul Anonimeni e-un smerit/ botezat în adâncimi de rouă... (cică se întoarce pe la şapte,/ ...

Şi dă-i, şi taie!... Şi taie, şi dă-i!... [conul Mitică-i nu se joacă de-a tăiatul viei... taie şi se convinge (a nu mai ştie câta oară) că o vie se taie mult mai uşor decât o moartă, mult mai uşor decât maioneza, mult mai uşor decât icrele, mult mai bine şi mai uşor decât zgura din cuptoarele/flăcările CSI (Combinatului Siderurgic Indian)... deoarece o vie, primăvara, e plină de sevă şi de viaţă, e fragedă şi naivă ca nevastă-sa când, din respect şi din ado ...

Moto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene)   Bună să-ţi fie duminica, doamnă, acolo, departe de mine...! aici e aproape, da-i foarte târziu, e care pe care, şi cine pe cine, şi totu-i vândut, jefuit... (totu-i dat pe arginţi, pe neant, pe otravă)... aici nu mai sunt nici duminici şi nu-s nici femei să le duc o garoafă! Nici femei să le ...

Conul Mitică Bârnaz, răzeş din Bălăbăneşti (Galaţi), şi-a luat nevastă din Rachelu (Tulcea)... şi o duce bine. O duce încolo, o duce încoace, o duce în braţe, o duce în ispită, o duce elegant... că Mitică-i un adult foarte bine crescut. Are bun gust şi gust bun. Nevasta-l mănâncă şi-l soarbe din ochi. Fiindcă-i tare harnic bălăbăneşteanul, şi-i tare atent cu toată zestrea şi cu toate substantivele din dotarea cestei făpturi cu sexul opus, şi-i tare mult iubitor ...