Ion Zimbru

Ion Zimbru

Eu şi Costel al ţaţei Maria (IX)

Miercuri, 05 Februarie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine...şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai uşor momentul Revelaţiei, al Adevărului despre Ritualul său desfăşurat atâta vreme şi cu precizia unui Destin. Îl rog să stea o ţârică. Şi stă...Şi ce tremur de Steau ...

Mărul dinspre Nazareth (pastel preventiv)

Miercuri, 05 Februarie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "cică vine trenul singur şi scalen,/ vine să ne spună ultimul refren:/ nu mai vine, astăzi, trenul celălalt.../ nu mai are gară, nu mai are cald/ n-ochii celor care aşteptau, atunci,/ vorbe lăcrămate şi picioare lungi.../ celor care, iată, pun scrisori pe foc,/ visul şi urechea tristului Van Gogh!" (anonim folk)   Vino încet! vino încet!.../ în mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tocmai de mult că vii.../ şi-or da-n Flo ...

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VIII)

Marți, 04 Februarie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da!...Iată, încă puţin, şi se sfârşeşte Adormirea Maicii Domnului! Se sfârşeşte Sfânta Maria, adică! Nu?...Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Domnului, în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Maria exact în prima secundă!...s-o văd pe Mama cestui băiat Costel, mai ales că o cunosc!...(doar aveam fix patru ani, şi Costel avea fix o secundă câ ...

Se aude că ar vrea (un gând...la gând)

Marți, 04 Februarie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Şi se aude că ar vrea...însă nu poate să se desprindă de acolo şi de-atunci, şi să renunţe la trecutul fără margini: straşnic, plin ochi cu timp şi taine şi porunci...   şi să alerge până-ncoace, fără milă chiar de prezentul celor care mai rămân... (şi prin caiete, şi prin cărţi, şi prin morminte)... pe care-i ştiu şi-i tot ascult şi-i tot îngân!   Şi se aude că ar vrea...(dar n-are minte!)... şi cum să uite cel mai simplu îndărăt? şi cum să-şi umple ...

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VII)

Luni, 03 Februarie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?... ori Este, dar nu am (eu) educaţia/convingerea Revelaţiei pentru a fi (şi) pentru mine?... Sigur că da!... Îi spun băiatului că nu văd nimic, sau că văd Nimic... iar el nu zice nimic, însă parcă zice/ar zice totul despre mine ş ...

Cu biserica de mână (pentru Luminiţa Cristina şi comoara ei, Sara Maria)

Luni, 03 Februarie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "Hai să stăm demult, acolo,/ sub tării de steauă, până/ ce-om vedea cum trece mama cu biserica de mână!" (anonim folk) Intru în biserică... (să-mi ierte dumnezeu păcatele)... rar, prin ruga şi prin vorba preotului convins de sărăcia mea ca un altar! Cuvintele preotului trec prin mine şi ajung tocmai la cer... mi se liniştesc toate gândurile, nu mai am ce să aştept şi să mai cer! Ies din biserică... şi o văd rară, cu capul pe genunchi... e rătăcită!... e răt ...

Tocmai, tocmai, tocmai... hăt! (sigur că da! nu?)

Sâmbătă, 01 Februarie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "Bună dimineaţa, doamna mea Ninsoare,/ doamna mea Furtună, doamna mea Omăt!.../ doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai... hăt,/ unde mai aşteaptă săniile noastre,/  vrăbiile noastre, caii noştri sfinţi,/ stânele cu mieii, oile... şi mila/ din închipuirea lupilor cuminţi!" (anonim folk) Parcă nu te-am văzut de o mie de ani... parcă o mie de ani ai fost plecată să-mi aduci nu-mă-uita(re) şi umbră de tei, să-mi aduci Totdeauna, să-mi a ...

Eu şi Costel al ţaţei Maria (VI)

Sâmbătă, 01 Februarie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da... nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în vraja/transa necesară Revelaţiei!... Sigur că da!... Şi, fără nici o vorbă de avertisment, Costel al ţaţei Maria de pe vale scrutează Susul pe o linie rezultată şi proiectată exact în punctul intersecţiei dintre perpendic ...

Eu şi Costel al ţaţei Maria (V)

Vineri, 31 Ianuarie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Rămân tablou. Cum să nu rămân tablou când aud ce şi cum gândeşte şi cum percepe/pricepe ("Lumea") această ţâră de Om? Care Lume? - îmi vine să mă întreb şi să-l întreb... Cum, oare, el... (mezinul ţaţei Maria de pe vale... care mezin nici n-a început şcoala elementară/generală, cum i se spune celei fără de care nu se poate... care, iată, are şapte ani fără o lună şi şaisprezece zile)... poate gândi aşa?... (aşa de bine, cred eu!)... iar "ditamai" eu... (aju ...

Aici, unde nu mă aşteaptă nimeni, niciodată! (c/uvertură)

Vineri, 31 Ianuarie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Se face că sunt acolo,/ unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă... Şi se mai face că toţi mă întreabă/ de ce n-am mai rămas acolo,/ adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată...! Şi se face că sunt acolo:/ cărare pentru fluturi,/ cărare pentru furnici,/ sub salcâmul pe care-l iubeai/ plin de păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare...! Se face că mângâi gâtul vioarei/ şi începi simfonia dezamăgirii,/ preludiul apropierii/ şi înălţare ...
Pagina 610 din 746