Asta au făcut părinţii mei şi ai unor dumneavoastră: n-au stat cu mâinile-n sân şi-n buzunare, dar nici nu s-au apucat de tâlhărie. Au rămas, ca să zic aşa, "extremişti de centru". Şi, odată cu înaintarea în vârstă, odată cu cea coborâre a bătrâneţii în firea lor ne/răbdătoare, s-au suit în taina cărţilor şi în unghiurile/ungherele cu amintiri din podul caselor, dar şi pe liniile din ce în ce mai clare ale amintirilor din podul palmei. În ultima parte a vieţi ...

Moto: Dacă vrei să vezi ultima şi cea mai mare tristeţe               de pe pământ, uită-te la o pădure fără animale!"                                                                          (anonim) Vin lupii toţi, acuma!... i-auzi?... (nu mai rezistă flămânzi, fără lupoaice, cu lăcomia tristă, cu ochii du-şi aproape de stins, fiindcă n-au văzut măcar o umbră de căprioară!... hau!...) ...

Sigur că da!... Se bănuia, se ştia "cam" cine-s incendiatorii grajdului plin cu animale. Dar, din motive "ne/cunoscute" şi din "binecuvântate" pricini, anchetarea n-a "luat-o" pe cărarea hoţilor/ucigaşilor, ci pe drumul cel mai scurt, mai uşor, mai "curat". Cineva/ceva să-l apere pe bietul moş Vasile? Nimeni şi nimic! Probe? Urme? Corpuri delicte? Suspiciuni? Cercetarea "palmaresului" celor doi terorişti? Canci!... Şi, atunci, cum "stăm" şi cum "ne înţelegem" cu "libertatea de ...

Motto: "Nu e păcat/ ca să se lepede/clipa cea repede/ ce ni s-a dat?"                                                             (Mihai Eminescu - Stelele-n cer) Aceasta-i clipa cea ne/fastă a plecării spre-ncoace: clipa coborârii în lumină de alt/ceva ne/cunoscut, de alt/ceva ne/aşteptat, ne/răbdător... să nu mai vină într-un prezent care se naşte, stă şi moare cât ai clipi, fără-napoi, fără-nainte, exact cât � ...

Sigur că da!... Inventatorii, artizanii, executanţii şi adepţii colhozului şi ai sovhozului şi ai tovhozului şi-au folosit toate rezervele "mintale" pentru a şterge intelectualitatea de pe suprafaţa pământului. A pământului celuia şi cestuia, căruia icoanele noastre numite părinţi îi îndreptau, îi netezeau şi-i mângâiau obrazul... să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu. Ştiţi bine câtă inteligenţă românească a fost făcăluită în lagărele şi-n beci ...

Dă-mi sapă şi vacă, dă-mi bună dimineaţa pe deal şi pe vale, dă-mi secere şi undiţă: vreau să învăţ îndreptările matale! Dă-mi carte şi caiet, dă-mi bună ziua oriunde ne găsim pe cale, dă-mi toc şi călimară: vreau să învăţ îndreptările matale! Dă-mi ţărnă şi roabă, dă-mi bună seara şi apă de rugă-n pocale, dă-mi suflet şi minte: vreau să învăţ îndreptările matale! Dă-mi tihnă şi somn... şi zi-mi noapte bună-n atins de chimvale... şi d ...

Da... între cele două războaie mondiale, când Majestatea ne era în frunte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră nu umblau cu floare la ureche şi nu căutau potcoave de cai morţi, nu mizau pe noroc şi pe baliverne debitate de năimiţii şi mincinoşii de atunci. Nu aşteptau pere mălăieţe. Nu se uitau în sus şi nu se rugau de mană cerească. Aşa, cu toate greutăţile materiale şi spirituale, munceau până-i strângea glia-n braţe... de bucurie. Cocoana Sărăcia sclipea � ...

Hai să ne sfădim fără sâc! sâc!... să ieşim din iastă fundătură, să fugim din ist calabalâc şi din iastă acră mură-n gură!... Hai să ne jucăm de-a omul... hai... hai să dăm la cai bună vestire... cailor, di/stinşii noştri cai în război şi-n pace şi-n iubire! Cailor... la trap şi în galop, în buiestru şi-n zăbală... fie-i scrisei voastre sufletul meu, rob... hai să dăm o şansă veşniciei: fără voi, nu are nici un rost, se sfârşeşte-ndată... şi nu ...

Da...părinţii mei şi ai unor dumneavoastră n-au dormit în puf de lebădă, n-au avut slugi în bătătură, n-au simţit bunăstare materială, cum se laudă unii şi alţii că au avut, adică leneşii şi hoţii din toate regimurile ultimei sute de ani. Şi în perioada interbelică, şi în cea postbelică, şi în perioada postcomunistă au existat lichele de tot felul, a funcţionat o sărăcie de tot felul, au stat la cârma ţării/patriei tot felul de cioflingari, oportunişti, răi ...

E noaptea...numai noaptea poate fi în rochie de ziuă, foarte lungă...!... Stă şi-o aşteaptă tocmai de atunci, însă nu ştie dacă va s-ajungă tocmai acum, nu crede-n ne/noroc, nici în magie neagră, albă, verde, nu varsă lacrimi, nu se roagă-n sus... dacă n-ajunge, n-are cum/ce pierde!   Nu are cum şi ce să mai câştige când Cest Acolo e un Cel Aice!   Stă şi aşteaptă...lumea-i face semn cu degetul şi vorba de ocară, îl crede crud, zănatec, dus în jos, pe apa rece-a ...