Marmeladă gâlgâie de sperie turtureaua din tei. Asta chiar zice ultimul tur!...şi-şi ia tălpăşiţa pe linia aeriană Zimbru-Adam. De parcă ar şti unde trebuie să mă duc. De parcă ar fi citit biletul de la Dumitriţa. Şi nu numai turtureaua dispare, ci şi vrăbiile din salcâmi, şi pupăza, şi rândunelele de pe sârmă, şi cinteza din liliac. Până şi sticleţii mi s-au făcut nevăzuţi. Şi toţi au ales aceeaşi linie de zbor. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că toate pă ...

Moto: "O femeie dulce miroase a pelin..."                                          (Vasile Sevastre Ghican)   Renunţ la rătăcire, renunţ la depărtare... fiindcă ai destule siberii şi sahare, să iau, să mi se pară că între cald şi frig simt pulsul Nemuririi sau nu mai simt nimic! &n ...

E Mai. Cam zece Mai. Cam vineri. Cam pe la ora de vecernie. Stau prin odaia de naştere. Naşterea mea. Stau şi citesc poezii de dragoste. Şi scriu poezii de dragoste. Aud clopotul chemării la slujba de seară. Aud vorbă deasă şi lungă pe drum. Mă uit pe geam, printre flori de liliac în toi. Şi-l văd pe vecinul meu, Vasile Marmeladă, cum se apropie şi începe să-mi bată în poartă. Cred că vrea să-i dau niscaiva căni cu vin. Cum să nu-i dau? Îi dau. Doar n-am să fac patru b ...

În autobuz. Dimineaţă. Douăzeci de minute peste ora şase. În vehiculul friguros şi mirosind a ostil sunt vreo câţiva călători. Ca şi cum n-ar mai fi nici un loc liber, un domn bine, chiar foarte bine, urcă din Ţiglina şi se aşează exact lângă mine. Mă rog, e dreptul dumnealui se stea unde vrea, nu? Deschid ziarul şi citesc titlurile. Îmi atrage atenţia un articol despre celebrul prevăzător de imprevizibil, Hâncu. Mă cutremur când aflu cât de deştept poate fi acest c ...

Moto: "Când nu vei mai avea puterea să fugi, închide-te în tine"                                                               (Vasile Sevastre Ghican) Fiorul scump al cestor devastatoare muzici îmi sun-a dezlegare la strigăt în pustiu... mă uit n-adânc de ceruri... (minciuni imaculate)... şterg ochii, scuip în palme, le fluier şi le scriu! Gol fără timp şi spaţiu: nimic umplut cu zero, de-a dreptul dat (genezei) stam ...

Moto: "Câteodată, nici plopii nu-şi mai au nimic de spus"                                                    (Vasile Sevastre Ghican) Bună dimineaţa, doamna mea Ninsoare... plâng de bucurie săniile-n sat, toţi copiii lumii lacrimă la geamur ...

Printre tomberoane cu gunoi şi printre gunoaie zvârlite la întâmplare, la douăzeci de metri spre vest de Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un amărât al tranziţiei şi al grijii partidelor şi statului nostru face foc. Face foc să se încălzească. Are destul combustibil în jur. Indiferent la ce se mai petrece în preajma sa şi în alte prejme, acest nenorocit al sorţii şi al lăcomiei capitaliştilor contemporani ştie să facă foc. Iată-l, se uită direct în flacără. � ...

Sunt în Olanda. Într-un tren din Olanda, mai exact. Într-un tren care face naveta între Amsterdam şi Dordrecht, şi mai exact. Mulţi locuitori din capitala Olandei lucrează în uzinele firmei "Fokker", în industria navală, chimică, alimentară şi a lemnului din acest mic oraş, drept pentru care folosesc acest tren pentru deplasare în interes de serviciu. Îl folosesc şi-l respectă, adică au grijă, mare grijă de buna lui funcţionare, de curăţenia şi liniştea din el. Toalete ...

Moto: "Clipa poate fi oprită doar de oameni cu mintea ascuţită"                                                             (Vasile Sevastre Ghican) Uite cum miroase-a lemne/ de vioară... chiar s-aude clar acordul Nemuririi/ dinspre ramuri, spre pământ, unde-n Aria Iubirii/ stau şi-aşteaptă mere crude pentru mire şi mireasă,/ pentru eşti şi pentru sânt! Trebuie să vină (grabnic)/ lutierii şi să scoată din aceste lemn ...

Moto: "Când simţi că e târziu,              trimite-ţi regretele să doarmă pe prispa casei tale"                                                    (Vasile Sevastre Ghican)   De câte ori am aşteptat/ sub felinarul afumat, să vină trenul de atunci,/ cu fluturi mov şi rochii lungi... şi se făcea (în ceas) târziu,/ şi-n suflet se făcea pustiu, dar trenul cel nu mai venea/ (de nicăieri) în gara cea! Şi ce văzduh cu ...