Frate cu 11 ani mai mare al celebrei paraşutiste Smaranda Brăescu, pictorul Dumitru Brăescu, de la nașterea căruia se împlinesc 140 de ani, este unul dintre artiştii valoroşi ai României, care s-a afirmat şi s-a impus în perioada interbelică, manifestându-se atât în pictura murală cât şi în cea de şevalet.
S-a născut la 4 februarie 1886 în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, dar a fost declarat de părinţi şi înregistrat la primăria din Tg. Nicoreşti. Era al doilea fiu al soţilor Dumitru Brăescu și Maria Brăescu (n. Dragoș), familie de vechi răzeşi, care a dat naştere unui număr de nouă copii.
După studii secundare făcute la Gimnaziul „Dimitrie A. Sturdza” din Tecuci, se înscrie în 1905 la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care o absolvă în 1909. Aici a fost elevul lui G. Dem. Mirea, pictor care în acea vreme se bucura de o mare reputaţie, impresionând, aşa cum menţionează criticul de artă Theodor Enescu în monografia ce i-a consacrat-o, „prin ţinuta sa tehnică şi prin înalta probitate a meseriei sale”.
Mobilizat în ambele războaie mondiale
În 1913, artistul este mobilizat pentru a participa la campania din Bulgaria. Este decorat cu medalia „Avântul Ţării”. În 1915, se numără printre fondatorii societăţii „Cenaclul idealist”, care-i reunea pe elevii lui G. Dem. Mirea. În 1917, face parte din echipa artiştilor plastici mobilizaţi pe lângă Marele Cartier General din Iaşi, participând la expoziţia de pictură şi sculptură deschisă de aceştia la 27 ianuarie 1918, în sălile Şcolii de Arte Frumoase din Iaşi. După demobilizare, pictorul se reîntoarce la uneltele sale, continuă să expună la Tinerimea artistică, societate la care participase pentru prima dată în 1911. O îndrumă şi pe sora sa, Smaranda, să urmeze calea artei. Aceasta îi ascultă sfatul şi în perioada 1924-1929 frecventează cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti, secţia artă decorativă şi ceramică.
În 1924, Dumitru Brăescu se căsătoreşte cu Georgeta Parepeanu, absolventă a Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, şi împreună merg să-şi continue studiile la Paris, pictorul fiind trimis de Comisia Monumentelor Istorice pentru a studia arta bizantină. Cei doi soţi rămân în capitala Franţei timp de şase luni. După o călătorie în Belgia, se opresc în Italia, unde studiază arta din Roma, Vatican, Milano, Assisi, Perugia, Ravenna, Florenţa şi Veneţia. În 1925, participă la concursul internaţional de la Milano cu lucrarea „Sf. Francisc”, obţinând înlesniri din partea statului italian pentru continuarea studiilor. Specializându-se în pictura executată în tehnica frescă, soţii Brăescu se reîntorc în ţară în noiembrie 1927. Expun la Salonul oficial şi Tinerimea artistică. Dumitru Brăescu realizează tablouri de factură realistă, abordând o tematică variată. Prezintă de asemenea în expoziţii lucrări executate în tehnica frescă şi copii după opere ale pictorilor italieni (ex. „Împărăteasa Teodora”, copie după mozaicul din Ravenna, expusă la a 33-a expoziţie a Tinerimii artistice, 1933). În perioada 1938-1941, a fost din nou concentrat, îndeplinind un timp misiuni în cadrul Flotilei Aerostaţiei Craiova, iar mai apoi fiind transferat în Capitală. La lăsarea la vatră i s-a conferit Medalia „Centenarul Carol I” şi titlul de „veteran”. A încetat din viaţă la 15 decembrie 1947, la Bucureşti.
Pictură bisericească în stil bizantin
Cei doi soţi Brăescu au practicat cu desăvârşit profesionalism pictura bisericească în stil bizantin. Au pictat în tehnica „al fresco” turla Capelei din Balcic, partea superioară de la Biserica Greco-Ortodoxă Română din Lipova, au realizat în întregime pictura bisericilor din Sita Buzăului (Covasna), Bucşani-Ilfov, Brădet-Întorsura Buzăului (Biserica „Naşterea Maicii Domnului”), Biserica din Parcul „Sf. Maria” Bucureşti. Despre frescele de la acest ultim locaş de cult religios, profesorul Louis Réan de la Sorbona scria: „Remarcabilul ciclu de fresce executate de d-l şi d-na Brăescu îmi pare una din încercările cele mai reuşite care au fost făcute vreodată în ţările ortodoxe pentru reînvierea decoraţiei stilului bizantin. România posedă, mulţumită lor, un ansamblu de decoraţiune religioasă neobizantină care nu are nimic de invidiat celebrelor fresce de la Vastnetsov din Kiev” (apud Neculai I. Staicu, „Pictorul Tache Dumitru D. Brăescu”, în La margine de codru, vol. II, Editura Făt-Frumos, Bucureşti, 2004, p. 164). În acelaşi ton, profesorul Gheorghe Ghiţescu, de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, menţiona că Dumitru Brăescu a adus în pictura noastră „bizantinul arhaic al mozaicurilor din Ravenna, Veneţia şi Roma” (Gheorghe Ghiţescu, „Arta”, nr. 7, 1975). Dintr-o scrisoare, datată 15 ianuarie 1933, trimisă de Dumitru Brăescu surorii sale Smaranda, aflată în SUA, se înţelege că cei doi soţi sunt autori şi ai picturii Bisericii „Sf. Nicolae” (Banu) din comuna Nicoreşti (Galaţi), monument istoric ctitorit în anul 1800.
Lucrările de pictură rămase de la Dumitru Brăescu înfăţişează fie imagini cu conţinut religios, fie scene din ostilităţile Primului Război Mondial, peisaje marine şi din Dobrogea, luminişuri de pădure, gospodării ţărăneşti, interioare, naturi statice cu flori, portrete etc. Sunt tablouri în care se remarcă siguranţa cu care pictorul a mânuit penelul, atenţia acordată în egală măsură desenului şi culorii. „În pictura de şevalet, notează criticul Valentin Ciucă, Dumitru Brăescu s-a dovedit a fi un sensibil la aspectele imediatului, de unde a extras secvenţele care surprindeau pitorescul unui peisaj sau dimensiunea interioară a unui portret. Abilitatea tehnică, rafinamentul i-au permis să sugereze spiritul unui loc şi profunzimea unor caractere” (Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2009, p. 40).
Schiţe şi desene, la muzeul din Buciumeni
La Muzeul sătesc din comuna Buciumeni, înfiinţat de generalul de brigadă (r. t.) Neculai I. Staicu în incinta Căminului cultural sunt expuse schiţele „Aeroportul din Craiova”, „Retragerea”, „Ostaş în repaos”, ca şi câteva desene executate de Dumitru Brăescu în cărbune, în perioada 1925-1926, după Arcul de Triumf al împăratului Lucius Septimius Severus de la Roma, inaugurat în anul 203. Pot fi văzute, de asemenea, şevaletul de câmp al artistului, cutia şevaletului, pensule şi tuburi de culori folosite în timpul războiului de întregire a neamului. Aceste exponate au fost prezentate şi publicului gălăţean în 2009 într-o expoziţie organizată de Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” la Casa Colecţiilor, manifestare dedicată memoriei Smarandei Brăescu. Am putut vedea atunci şi un bust al paraşutistei, realizat de soţia pictorului, Georgeta Brăescu. De asemenea, unele piese au fost incluse și în expoziția „Aspecte culturale și socio-economice din comuna Buciumeni în prima jumătate a secolului al XX-lea” deschisă de aceeași instituție în 2022 în Secția „Lapidarium”.
Pictor insuficient cunoscut iubitorilor de artă de astăzi şi chiar unor specialişti în domeniu, Dumitru Brăescu rămâne un nume care nu trebuie uitat. Opera sa este rodul unui artist onest, care a slujit cu profesionalism, sinceritate și devotament pictura, înscriindu-se în rândul celor mai bune acumulări ale plasticii româneşti din perioada interbelică.
