Statele UE și-au adoptat luni poziția asupra unei legi europene menite să accelereze și să simplifice procedurile pentru returnarea persoanelor aflate ilegal în alte state membre, permițându-le, între altele, statelor membre să înființeze centre de returnare în țări terțe, informează Agerpres.
„Trei din patru migranți ilegali în cazul cărora s-a emis o decizie de returnare în UE continuă să stea aici în loc să revină acasă. Sunt încântat că am ajuns la un acord asupra unei noi legi privind returnările. Cred că noul set de reguli poate contribui semnificativ la ameliorarea acestor numere. Pentru prima dată, cetățenii unor state terțe care se află ilegal într-o țară UE vor avea obligații”, a declarat Rasmus Stoklund, ministrul danez pentru imigrație și integrare, reprezentant al președinției Consiliului, citat într-un comunicat al Consiliului.
„Acordul de azi va face posibil ca atât Uniunea Europeană, cât și unul sau mai multe state membre să facă un aranjament sau un acord cu o țară terță privind centre de returnare”, a adăugat ministrul danez.
Legislația le va impune obligații stricte celor pe care îi vizează, în primul rând cea de a părăsi teritoriul țării în cauză și de a coopera cu autoritățile. De asemenea, migranții în cauză trebuie să le furnizeze autorităților un document de călătorie sau de identitate, precum și datele lor biometrice.
De asemenea, vor exista consecințe când persoanele cărora li s-a cerut să părăsească un stat nu cooperează. Statele membre pot decide să refuze plata sau să diminueze anumite beneficii și alocații, să refuze să emită permise de muncă sau să le retragă, precum și să impună sancțiuni penale care, potrivit poziției Consiliului, ar trebui să includă și încarcerarea.
Noua legislație clarifică faptul că „țară de returnare” poate fi o țară cu care există un acord în baza căruia persoana expulzată este acceptată. Acordurile pot fi încheiate numai cu o țară terță în care standarde internaționale privind drepturile omului și principiile legii internaționale sunt respectate.
Legislația introduce măsuri speciale pentru persoanele care reprezintă un risc de securitate. De exemplu, poate fi emis un ordin de interdicție de intrare care depășește perioada obișnuită de zece ani sau chiar pe perioadă nelimitată. Statele membre pot impune și măsura detenției, chiar în închisori, iar aceasta poate fi mai lungă decât cea impusă în mod normal.
Acordul adoptat luni va servi drept bază de plecare pentru Consiliu în negocierile cu Parlamentul European pentru ajungerea la un text legal final.
