Însă ştiu, dragă (şi ce mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară, că tu nu-ţi vâri nasul unde nu-ţi fierb principiile/socotelile! Tu aşa ai fost învăţată din tată şi din mamă şi din moşi-strămoşi! Pe tine nu te interesează treaba mare, de care se ocupă alde Farfuridi, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache, Caţavencu, Cetăţeanul/Alegătorul Turmentat! Toată Compania de Sunet şi Culoare a cestor Nemuritori atât de bine prinşi/văzuţi de Geniul Caragiale, a ...

(!) am crezut mereu că nu s-a dus/ ş-am iubit-o fără şovăire: ea citea frumos "nimic în plus".../ eu eram tămâie la citire (!) (!) o cătam pe câmp şi prin păduri,/ lăcrămam şi nu ştiam pe unde s-o mai cat cu puşti şi cu securi.../ ş-apoi am crezut să se ascunde (!) (!) am crezut că se ascunde-n crâng,/ am crezut că se ascunde-n lume, am crezut ş-am început să plâng/ fără rost şi bleg şi fără nume (!) (!) am strigat-o până-n răsărit,/ până la-nserare am str ...

Dragă (şi cea mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară, te anunţ că stau ca pe ghimpi! Sau, mă rog, stau ca pe cuie, dacă n-am ghimpi! Sau ca pe jar, dacă n-am cuie! Sau ca pe marginea prăpăstiei dintre mine şi tine, dacă n-am jar! Sau ca pe gheaţă subţire-subţire, dacă n-am prăpastie! Altfel spus, stau nasol de tot! Şi stau nasol de tot deoarece... stau! În loc să mă întrebuinţez, să fac ceva, să mă apuc de ceva, eu stau! Tândălesc! Oftez de lene! Casc! Sta ...

(!) mariile mele sunt multe, nu pot/ să le număr, nu ştiu cânte sunt:/ le adun şi le scad, le iubesc şi le scot/ la plimbare prin iadul meu mov şi mărunt (!)   (!) mariile mele au plâns şi m-au dus/ anonim şi curat în ispitele lor:/ m-au dus în mătăsuri pe jos şi pe sus,/ m-au dat la statui de mâncare şi dor (!)   (!) mariile mele mereu mi-au făcut/ jucărele: arc, sabie, zmeu şi şotron.../ mi-au spus că-s o biată fărâmă de lut/ şi n-am să ajung niciodată ion (!) � ...

Dragă (şi nemuritoare) Marie de la Papetărie, te anunţ că, din motive pe care numai tu le ştii şi numai tu le poţi şterge de pe suprafaţa pământului, sunt în pană! Sunt în pană de cerneală, în pană de hârtie, în pană de peniţă şi chiar în pană de pană! Cu elegantă şi veşnică plecăciune te rog să-mi păstrezi şi să-mi dai, cu prima ocazie, cât te lasă inima dintr-aceste repere fără de care scriitoru-i mort! Mă rog, poate să scrie pe zăpadă, pe nisip, pe ...

Hai, Marie, să-ţi dau Foc.../ (pentru-n Ceai, pentr-o Căldură, pentru tot ce crezi şi ştii.../ Focul meu nu mai îndură n-închisoare, vrea să-l dau.../ am atâta-nflăcărare şi atâta Milă am,/ încât Sufletul meu moare n-orice Clipă, dar şi-nvie/ n-orice Clipă... oare-i Bine să pricep că-i Osândire?/ sau să cred că pentru Tine am de ispăşit şi-n Viaţă,/ am de ispăşit şi-n Moarte îndrăzneala cestor Jaruri?.../ jur că arde, arde, arde şi când plâng şi râd şi ...

Dragă (şi strict necesară) Marie de la Fermecătorie, am foarte mare încredere în laboratoarele tale secrete, în reţetele tale, în imaginaţia ta, în modul tău de a zice „abracadabra” şi „hocus-pocus”! Ultima dată, când m-ai chemat la un ceai şi am vorbit despre Decalog, mi-ai luat glasnicele cu părerile tale despre Actualitate şi cu soluţiile tale Salvatoare! Sigur îţi aminteşti că mă holbam la tine cum numai un sultan se uită la o Şeherezadă! Ce frumos şi prec ...

Uită-te în ochii mei şi fii foarte atentă: peste câteva secunde am să-ţi mărturisesc un adevăr simplu şi unic şi frumos şi ne/spăimântător, singurul adevăr de natură transcendentă, care învinge şi vremea şi timpul, care durează o viaţă şi o moarte...şi îndatorat, şi îndatoritor!   Gata, iată, se apropie momentul anume, tu ai să intri într-o legendă, eu am să intru n-aceeaşi legendă, n-am să te înving, n-ai să mă învingi, ai cei mai mari şi frumoşi oc ...

Dragă (şi foarte rară) Marie de la Croitorie, te admir până la divinizare pentru rezistenţa ta în breaslă! O breaslă din ce în ce mai puţină şi mai subţire şi mai uitată! Fiindcă lumea, lumea asta modernă şi aiurită şi contemporană, nu se mai îmbracă din/prin munca ta! Toţi îşi cumpără „de gata”, ca şi cum mă-sa i-a luat „gata făcuţi” de la Casa de Naşteri...şi doar i-a mai ajustat pe ici, pe colo...doar le-a mai luat din faţă şi le-a pus în spate, ...

(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare, abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!)   (!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră, îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!)   (!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede cum n-are de-ales şi se pierde/ sub ură şi foame şi sete (!)   (!) stă-n sine cu morţii, nu poate/ să-i zvârle afară, mai are o clipă să-şi urle pustiul/ etern: sunt ni ...